Isus, fiind singur cu ucenici săi, le vorbea la inimă, îi pregătea pentru ce avea să se întâmple la Ierusalim, cum Fiul Omului va fi dat pe mâna păcătoșilor, bătut, scuipat, trădat, vândut de Iuda Trădătorul, că va fi ucis, dar a treia zi va învia din morți! Mesajul lui Cristos le pică greu discipolilor săi. Cum să trăiască lângă un Mesia care să fie răstignit și să moară? Era de neconceput! Ei visau la un Salvator politic care să-i elibereze de puterea oprimantă a romanilor ce puneau biruri apăsătoare pe oamenii simpli! Nu au înțeles foarte mult din mesajul lui Cristos, de aceea nu mai îndrăzneau nici măcar să-i mai pună întrebări. Deîndată mintea le era ocupată cu totul altceva: îi preocupa cine să fie mai mare în împărăția lui Isus!

Setea de a conduce, de a avea oameni în subordine, de a fi șef nu este nouă; este veche de când lumea. Cu siguranță așteptările ucenicilor sunt altele decât cele ale lui Cristos! Omul își dorește faima, puterea, darul de a dispune de alții pentru a fi slujit și slugărit! Mântuitorul dezaprobă gândurile lor, le răstoarnă modul lor de a-și vedea viitorul asigurat într-o lume în care puterea să fie clasată pe podiumul vieții. Modul lui Cristos de a lucra este altul: uimește prin învățătură! Ce face Isus? Le vorbește despre primul și ultimul în împărăția, dar le explică în categorii diferite de modul logicii umane: ,,Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” Primul, în optica cristologică este cel care slujește, care se apleacă spre celălalt întinzându-i mâna spre ajutorare! Şi pentru a le explica și mai bine Isus se folosește de un exemplu concret, ia un copil, îl așază în mijlocul lor, apoi, îl ia în braţe, și le spune: ,,Oricine primeşte un astfel de copil în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis”.

Copilul nu caută lucruri extraordinare, dar știe să trăiască cu o intensitate ieșită din comun lucrurile obișnuite; nu vrea totul dar vrea esențialul; nu adună lucruri fără noimă ci se mulțumește cu puțin! Așadar să fim copii cu suflet curat și senin căutând împlinirea umană lăsând deoparte mărirea deșartă și slava trecătoare de a fi slujiți!

Pr. Ioan Balan,
CNC „Sfântul Iosif”, Bacău

Alte articole