Trecuseră aproape trei ani de când cei doisprezece apostoli îl însoțeau pe Isus! Se aflau cu toții în regiunea Cezareii lui Filip mergând prin sate și cetăți! Ucenicii au văzut multe din minunile săvârșite de Maestrul lor: orbii văd, surzii aud, șchiopii merg, bolnavii sunt vindecați, iar păcătoșii sunt iertați!

Isus face un plebiscit în rândul discipolilor săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Ucenicii răspund fără să stea prea mult pe gânduri: „Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alţii, Ilie, iar alţii, Unul dintre profeţi”. Lumea a recunoscut în el un om cu puteri deosibite, cu un glas ce manifesta autoritatea și ascultarea, cu un mesaj aparte desprins din tărâmurile celor erudiți ce au dobândit înțelepciunea. Orice profet era văzut ca un om al lui Dumnezeu, portavocea sa, trimisul Domnului. Profetul era un ghid spiritual carismatic, trimis direct de Dumnezeu pentru a avertiza poporul de pericolele păcatului și pentru a vesti drumul de urmat pentru a respecta alianța pe care Domnul a încheiat-o cu poporul său.

Mântuitorul trece de la opinia celorlalți despre el la părerea personală a ucenicilor despre sine: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?” Discursul capătă alte nuanțe, mult mai intime și care merg în adâncul inimii. Petru ia poziție și răspunde în numele tuturor ucenicilor: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu”.

„Cristos” vine din traducerea grecească a termenului ebraic ,,Mesia” care înseamnă ,,uns”. În Israel erau unși în numele lui Dumnezeu cei care îi erau consacrați pentru o misiune specială: era cazul regilor, preoților și profeților. Prin excelență este cazul lui Mesia pe care Domnul îl va trimite pentru a instaura definitiv Împărăția sa. Trebuia ca Mesia să fie uns de Duhul Domnului ca preot, profet și rege.

Isus a primit mărturisirea de credință a lui Petru care îl recunoaște ca Mesia, vestind apropiata pătimire a Fiului Omului. El a dezvăluit astfel conținutul autentic al regalității sale mesianice în același timp în identitatea transcendentă a Fiului Omului „care a coborât din cer” (In 3,13), precum și în misiunea sa mântuitoare ca Slujitor care suferă: „Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Mt 20,28). De aceea, adevăratul sens al regalității lui s-a manifestat numai de la înălțimea Crucii.

Pr. Ioan Balan, CN Catolic „Sf.Iosif” Bacău

Alte articole