Textele biblice din această duminică ne revelează planul lui Dumnezeu față de poporul său. Biblia ne spune cum, sub conducerea lui Moise, Dumnezeu l-a eliberat pe Israel din sclavia Egiptului, făcându-l să treacă prin Marea Roșie ca pe un pământ uscat și la condus prin deșert până-n ţara promisă.

Astăzi vedem cum Dumnezeu îl invită să facă un pas în plus transmițându-i Legea sa, el îi oferă un pașaport pentru libertate. Pentru că, numai popoarele libere au o lege, celelalte sunt supuse arbitrariului și violenței. Fapt pe care-l constatăm zilnic, deoarece trăim într-o lume care suferă din cauza violenței și a nedreptăților. Însă autorul cărții Deuteronomului vine și ne spune că Dumnezeu nu a încetat nicio clipă să-și iubească poporul. Legea pe care el o dă poporului se rezumă la două imperative: la a-l iubi pe Dumnezeu și a-i iubi pe toți frații noștri.

Primul se referă la Dumnezeu: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău”. Fără el nu există fericire adevărată. Numai pe el suntem invitați să ne construim viața. Alianța dintre Dumnezeu și oameni e o istorie plină de iubire.

Al doilea se referă la aproapele. Aici ni se cere să evităm tot ceea ce poate face rău altora. Mai târziu, Isus ne va revela că Dumnezeu este Tată și că el ne iubește pe toți fără nicio excepție. De aceea, de fiecare dată când facem rău aproapelui, păcătuim împotriva lui Dumnezeu.

În Evanghelie vedem cum Isus intră în conflict cu un grup de farisei: aceștia le reproșează ucenicilor că se așază la masă fără să-și spele mâinile în prealabil, nerespectând astfel tradițiile din bătrâni. Aceste practici nu erau un rău în sine, dimpotrivă, însă acești farisei uită ceea ce este mai important: „Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine”. Înaintea lui Dumnezeu, e mai important să-ți cureți inima decât mâinile: „Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetare. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur”. Ceea ce este primordial, nu este împlinirea unor gesturi religioase, ci trăirea efectivă a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. Să primim și noi această invitație a lui Isus ca pe o chemare la convertire și la a ne hrăni zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Pr. Cătălin Florea
Congregaţia „Părinţii Augustinieni Asumţionişti”

Alte articole