29 martie 2024
ActualitateDoua lumi inedite

Doua lumi inedite

Stefan Popa : „Daca vorbesc despre peste inseamna ca mint”

Cum este sa vânezi imagini cu camera de filmat subacvatica si apoi sa te inalti in vazduh, plutind neauzit si tacut, imortalizând oite, daltuite din norisori de puf ? Stefan Popa se numara printre putinii caruia viata i-a oferit o astfel de sansa.

In tinerete l-au ademenit adâncurile albastre. Perioada anilor saptezeci a adus si la noi acel curent al scufundarilor subacvatice, generat de expeditiile lui Jacques Yves Cousteau. Aminteam intr-un reportaj de un alt pasionat al acestui sport, interzis acum, Duri (Constantin Paduraru).



Exista atunci si mediul propice desfasurarii unei astfel de „indeletniciri”. Orasul, aflat in plina dezvoltare, avea nevoie de pietris pentru panourile prefabricate. In albia Bistritei au aparut astfel cratere, in urma excavatiilor. Pânza freatica si-a facut datoria, umplându-le cu apa de infiltratie, curata si cristalina. Erau alimentate cu peste, când navala ploilor isi revarsa furia. Apa limpede si rece, elanul de atunci, le-a adus in timp tuturor acelor aventurieri, probleme de sanatate.

DSC_0377

„Pestele este, in lantul trofic, undeva dupa om. Poate inaintea calului sau a câinelui. Când patrunzi in lumea lui, te simte imediat. De ce? Pentru ca ai un mod diferit de a transmite vibratii prin apa. Daca mai porti cu tine si obiecte de metal, care sunt ascutite, te detecteaza si parca iti spune: gata, te-am vazut, o sterg mai incolo.

Am urmarit un grup de delfini doua seri la rând. Eram in Mangalia. Le-am vizualizat traseul. In urmatoarea, dupa ce am inotat o bucata buna, am vrut sa le tai calea. Surpriza a fost ca si-au decalat distanta, schimbându-si ruta obisnuita. Voiam doar sa-i vad de aproape. Nu m-au lasat sa ma apropii.

Nu stiu daca atunci a aparut dorinta de filma ce se intâmpla sub apa. In Marea Neagra traieste si o specie de rechin, care ajunge cam la un metru, Câinele de mare. As fi vrut sa-l vad, asa cum am vrut sa vad si chefalul. El iese prmavara si la o distanta mare de mal. Nu mai zic de adâncime. Greu de atins pentru cineva neantrenat.”

De la inot la scoala de zbor

DSC_0409

Ma aflu in atelierul clubului de aero si navomodelism de lânga Aerostar, situat la demisolul cladirii cunoscuta sub sigla FERA. Printre machete, cutii si tot felul de componente de motorase, Stefan Popa, cu o lanterna endoscopica in mâna, mestereste. Isi ridica ochelarii pe frunte si privirea calda a ochilor caprui imi ureaza bun venit. Stia de ce sunt acolo, asa ca dialogul se incheaga repede.

“Tata a fost sef la Districtul I, la Caile Ferate, picher i se spunea atunci. Raspundea de toata zona, de la Marasesti la Pascani. Asta dupa ce ne-am intors la Iasi, din refugiu. M-am nascut departe de Moldova, in timpul razboiului, in satul Dolgas, comuna Lipova, judetul Timis. Tata ma tot intreba cum stau cu mesteritul.

DSC_0414

La inceput nu prea m-a interesat tehnica. De fapt, specializarea mea este Drumuri si Poduri, Automatizari Cai Ferate. Am inceput liceul la Iasi si l-am continuat la Alecsandri, când a trebuit sa ne mutam toata familia, datorita serviciului lui, in Bacau. Am cochetat putin si cu aviatia. Chiar am facut ceva planorism, in ultimii ani de liceu.

Nu aveam nicio sansa sa urmez cursurile pentru piloti, deoarece nu era decât aviatia militara. Ori acolo nu ma simteam atras, si oricum as fi fost respins la vizita medicala. Din clasa a saptea aveam deja cinci plombe in gura. Lucru de neacceptat pentru ei. Asa ca am urmat scoala de planorism. Si atunci mi-am zis: daca voi nu ma vreti in aviatie las’ ca-mi fac eu un vapor.”

Din saizeci si opt s-a infiintat, la Bacau, pe lânga IRAv, Centrul de Instructie al Aviatiei. Stefan Popa a venit in uzina doi ani mai târziu. „Am avut sansa sa lucrez intr-un colectiv unde experimentam calitatile materialelor abia aparute atunci, cum era fibra de carbon, fibra de sticla, rasinile. Din acea perioada am devenit si membru activ al clubului.

DSC_0416

Ideea de a construi o boxa etansa pentru camera de filmat si fotografiat mi-a venit rasfoind o revista de profil ruseasca. Erau prezentate acolo noutati privind echipamentele subacvatice. Imi amintesc ca era descris si un complet de respirat inovator, care se chema Aurora. Fotografia dupa care m-am inspirat reprezenta o boxa turnata sub presiune, din aluminiu, care rezista la mare adâncime.

Eu nu aveam la dispozitie acele conditii tehnice, asa ca am facut-o din fibra de sticla. Am lucrat-o in iarna lui saptezeci si unu.” Scoate dintr-unul din dulapuri o sacosa din plastic. Cu grija dezveleste o mogâldeata de culoare gri, cu aripioare. O tine in palme ca pe un prunc nou-nascut si mi-o arata cu mândria unui parinte.

Boxa pentru filmat

DSC_0419

“Am probat-o in saptezeci si doi, la Tomis. E o rada strânsa acolo, pentru ambarcatiunile mici. Mai testasem camera si in apa dulce, la noi, dar peisajul era nesemnificativ. Bineinteles ca am fost luat imediat la intrebari de catre cineva care se vedea ca stie sa le puna. Cum eram in slip, nu aveam ce legitimatie sa-i arat. Pâna la urma ne-am lamurit si m-a lasat in pace. Am filmat doua pelicule, putin subexpuse.

Ce nu am stiut atunci era ca trebuia sa introduc in ea aer sub presiune, zece atmosfere, pentru ca oricât de bine am lucrat-o eu, nu era perfect etansa. Oricum, a fost o experienta interesanta.” Despre vânatoarea subacvatica nu prea ii place sa vorbeasca.

DSC_0421

Pestele odata harponat nu mai are nicio sansa. Cel mai mare prins a fost o stiuca, de sase kilograme. A experimentat in acea perioada si mânuirea tridentului, a pustii cu aer comprimat si efectul harponului cu pulbere. Când tragea cu el, saula de douazeci de metri era insuficienta.

Nu e sport, e hobby tehnic. Munca lui Sisif

Cluburile de Aeromodelism sunt o traditie, functionând pe lânga toate marile fabrici de avioane din lume. La fosta uzina URA din Bacau, Clubul a luat fiinta in cincizeci si trei. Are si Craiova, si Brasovul.

Stefan a iesit la pensie din anul doua mii, dar pasiunea il tine aproape de atelier. „Oamenii, nefiind satui de câta complexitate au la serviciu, vin aici sa se recreeze. Acolo au treaba delimitata si directionata, pe când aici exista libertatea de a alege. Te apuci de una, te lovesti de o problema, o lasi pâna gasesti o solutie si te apuci de alta.

Asta te recreaza. Nu mai stai cu piatra aia de moara atârnata de un picior, sa fie la termen totul gata. E un hobby tehnic care te acapareaza. Daca lucrezi, nu ai timp. Fiica mea nici nu stiu când a crescut. Am incercat sa-i inoculez si ei pasiunea pentru aeromodele. Intr-un an chiar a devenit campioana nationala. Trag sperante la nepot, Steven, dar e tocmai in Canada. Fiecare lucrare inseamna o provocare.

Sunt si investitii. Ca sa fii competitiv, trebuie sa cumperi ce e mai nou când vine vorba de componente. Trebuie sa tii stacheta ridicata când mergi la competitii.” Este Maestru al Sportului, Clasa Lupte Aeriene, de trei ori Campion National (Aeromodele captive dirijate prin doua cabluri). Lucreaza acum la un Aeromodel de clasa F3A, teleghidat, pentru acrobatii aeriene.

Are intentia de a concura cu el chiar la un concurs in America de Nord, tocmai pentru a-i arata nepotului, aproape de casa lui, de ce e in stare bunicul. Tot in stadiu de finalizare este si navomodelul de ultima generatie, FSR 27, de curse si anduranta. A fost testat deja in urma cu doua saptamâni, in primul concurs de gen tinut la Baneasa.

In atelier, alaturi de el, mestereste un alt coleg pasionat de jucariile motorizate : Viorel Petca. E seara târziu si nu se lasa plecati acasa. Pe douazeci si cinci septembrie, Stefan Popa implineste saptezeci de ani. Ii uram viata lunga, sanatate si multe locuri intâi in competitii.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri