Traim in fericitul univers al sarbatorilor pascale. Tocmai de aceea mi se pare nimerit sa readuc in prim-plan solutiile evadarii din orice spatiu concentrationar (care nu inseamna neaparat temnita, ci poate fi echivalent si cu un univers cinico-birocratic, precum cel oferit de Romania contemporana). Solutiile nu-mi apartin. Sunt cele amintite de Nicolae Steinhardt, in aJurnalul fericirii”, si au ca fundament credinta. Steinhardt sistematizeaza trei modalitati de evadare, urmand pasii unui Soljenitin, Zinoviev, Winston Churchill &amp Vladimir Bukovski.
1. Soljenitin spune ca putem infrunta pe oricine cu succes daca ne asumam, fara ipocrizie, ideea ca ain clipa aceasta chiar mor”. Din clipa aceea, nu mai avem nimic de pierdut. in consecinta, suntem salvati. In aceasta situatie, zice Steinhardt, a…insul este salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se considera mort, nimic nu-l mai sperie (…) Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are – fiindca nu mai spera, fiindca a iesit din lume – dupa ce jindui, ce pastra sau redobandi, pe ce isi vinde sufletul, linistea, onoarea. Nu mai exista moneda in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii. Se cere insa, fireste, ca hotararea sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te invoi mortii, desfiintezi orice speranta”. Este o solutie. Daca treci prin acest purgatoriu, ramai in viata ca o fiinta innobilata cu demnitate.
2. Solutia lui Alexandr Zinoviev este aceea a aomului liber, liber, liber…” Insul care alege aceasta varianta este aslobod la gura, vorbeste de istov, da glas celor mai primejdioase anecdote, nu stie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteste adevaruri pe care ceilalti nu-si pot ingadui sa le sopteasca. E copilul din povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula – si ea indrazneata – a lui La Fontaine: habar nu are de zgarda”. Dar nu poti fi liber, in sensul amintit, cu jumatati de masura. Trebuie sa-ti asumi credinta potrivit careia vei sfida etern toate oprelistile, fara teama de consecinte. Este posibil sa fii perceput nu doar ca un ins inadaptabil, ci chiar ca unul cu o doaga sarita. Dar poti evada…
3. Ultima solutie ar putea fi rezumata, urmand asfaturile” unui Winston Churchill sau unui Vladimir Bukovski, astfel: aIn prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci, dimpotriva, scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta”. Prin 1940, Churchill spunea: aEsti asaltat din toate partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang: le sfidezi. Esti pierdut: ataci. Razi, iti ascuti dintii si cutitul, intineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie”. Bukovski zice ca atunci cand a primit prima convocare la KGB n-a putut dormi toata noaptea: aN-am putut dormi de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor, sa le spun tot ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui”.
Ce ziceti, va plac aceste solutii? Steinhardt zice: aTustrele solutii sunt certe si fara gres. Altele pentru a iesi dintr-o situatie-limita, dintr-un univers concentrationar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau camera de ancheta, din teama si panica, din orice cursa de soareci, din orice cosmar fenomenal nu stiu sa existe. Numai acestea trei. Insa oricare din ele e buna, suficienta si izbavitoare.”
Toate solutiile presupun si asumarea unor mari riscuri, dar pentru a evada intr-un univers al demnitatii nu exista riscuri prea mari.

Scris de Ion Fercu

Alte articole