Reporter: – Stimate domn, umblă vorba (cum spun frații noștri de peste Prut) că, în curând, veți oferi cititorilor o carte mai puțin obișnuită. Ne puteți devoala câte ceva din secretele ei?
Virgil Răzeșu: – Dacă poate fi ceva mai puțin obișnuit în cartea mea este stilul epistolar, rar cultivat în literatura noastră contemporană. În fapt, cartea este continuarea ciclului de scrisori din 2014, cu același adresant (ca funcție, evident), ocupantul actual al fotoliului prezidențial, funciarmente diferit de cel de acum șase ani, având de traversat și furtuna de nivel planetar, numită Covid.
Rep.: – Căror cititori i se adresează în mod special?
V. R.: – În lumea atât de frământată și de dezbinată, mustind de ură și indiferență, în care trăim și în care omul își poate găsi cu greu echilibrul și liniștea, faptele de viață capătă valențe cu totul și cu totul speciale. Dacă autorul reușește să se apropie, la modul cel mai simplu, de înțelegerea cititorului și să-i stârnească emoțiile, sigur că acestuia îi va fi pe plac. Nu întâmplător, am menționatchiar pe prima pagină: „Închin această carte memoriei celor răpuși de Covid-19 și cetățeanului de rând, nemocirlit de politică”.
Rep.: – Frumos. Două categorii de cetățeni care plătesc din greu situația în care ne aflăm. Știu că nu ați rămas pasiv față de tema Covid și ați luat, în presă, o atitudine critică și pertinentă asupra unor aspecte controversate, asupra unor exagerări sau, deopotrivă, asupra unor bâlbe, neglijențe ale instituțiilor noastre și nu mai puțin ale cetățenilor. Ați acordat prioritate problemelor de ordin medical?
V. R.: – Nu, m-am plasat pe poziția omului obișnuit, dezorientat, care nu știe încotro s-o apuce, pe cine să mai creadă și de cine să asculte, în această stare de criză generalizată.
Rep.: – Omenirea s-a mai aflat în situații asemănătoare.
V. R.: – Nu, vă contrazic. În vederile mele, pandemia cu Covid nu poate fi comparată decât, eventual, cu potopul lui Noe, care a cuprins întreaga lume și care păstrează totuși aura de poveste, în vreme ce Covid ne-a îngenuncheat. De altfel, cred că el nu va figura pe lista, și așa lungă, a bolilor omului, ci ca un factor de gravă și severă perturbare a omenirii.
Rep.: – Am traversat un an foarte greu, plin de evenimente nedorite și marcat de pierderi de vieți…
V. R. – Nimic mai adevărat, dar e posibil ca și următorul sau următorii să fie la fel, cu toate speranțele pe care ni le punem în vaccinare. Să nu uităm că încă nu au intrat în joc marile probleme de ordin economic, material, la nivel mondial, care încep să-și arate colții.
Rep.: – Înțeleg că scrisorile Dvs. i-au vizat pe ultimii doi președinți?
V. R.: – De fapt, cartea se referă la toți conducătorii noștri. Fără să neg conjuncturile nefavorabile ale mandatelor lor, ei au un numitor comun: nu au fost și nu sunt cei de care aveam nevoie. Am convingerea (e dreptul cititorului să nu fie de acord) că mare parte din starea de degradare și gravă pervertire a societății noastre li se datorează lor. Cred că meritam o soartă mai bună.
Rep.: – Înțeleg că stilul epistolar la care ați recurs are totuși un sens unic.
V. R.: – Corect. Nici nu am avut alte așteptări. Cartea este astfel construită încât să exprime, la persoana a II-a (singular sau plural, după caz) adevăruri necosmetizate, așa cum sunt percepute, resimțite de cetățeanul obișnuit.
Rep.: – Credeți că cititorii noștri, asaltați de o avalanșă de informații, mai pot fi sensibili la atenționările altora?
V. R.: – Cu siguranță da, atâta vreme cât nu încerci să faci din negru nici alb, nici gri, cât nu răstălmăcești realitatea sau adevărul care ajunge la tine. Personal, sunt foarte îngrijorat de spiritul de respingere apriorică, de frondă, pe care oamenii îl manifestă chiar față de acțiunile evident favorabile lui și de lipsa de încredere în instituțiile statului. Enunțul „dictatura sanitară” are o semnificație deosebit de severă. Românul nostru a îndurat atâtea forme de dictatură și nu a prea reacționat. Și acum, când este vorba de măsuri adoptate spre binele său, gata, s-a trezit dornic de libertate absolută. La fel se petrece și cu alte realități, care depășesc logica elementară. Frământăm până la epuizare problema măștii ăsteia, care este singurul mijloc de a ne feri de contagiune directă. Timp de 47 de ani, am purtat-o ore întregi, zile la rând, uneori și noaptea, fără să mă întreb dacă mă oxigenez cum trebuie sau dacă e suportabilă sau nu. Ea face parte din ținuta chirurgului și o acceptam fiindcă știam că este spre binele pacientului.
Rep.: – Credeți că acțiunea de vaccinare în masă va avea efectele scontate?
V. R.: – Marele neajuns al actualității noastre este că nu se face nicio selecție a informațiilor. Cine vrea și cine nu vrea își dă cu părerea. Am trăit, ca tânăr medic, epidemiile de poliomielită, scarlatină, tifos, difterie, ca să nu mai vorbesc de rujeolă și altele, care se soldau cu morți. Am fost martorul dispariției complete a unora dintre ele tocmai datorită vaccinărilor, ca să ne întoarcem iar la morții prin pojar. Mai mare rușinea. Toată lumea țipă că medicamentele sunt chimicale, otrăvuri, și optează pentru tratamentele naturiste. Foarte bine. Dar un remediu mai naturist decât un vaccin nu există. Singura armă eficientă împotriva îmbolnăvirilor este imunitatea, fie naturală (a celor care au făcut boala), fie indusă, prin vaccinare activă, de masă. Apropo de vaccinare: sincer m-am bucurat că în derularea campaniei a fost implicată armata. Din nefericire, îmi pare rău s-o spun, strategia adoptată (dacă a existat una) a fost falimentară și eșecul acțiunii este evident. Probabil că ne vor trebui 3-4 ani până când o vom finaliza.
Rep.: – Revenind la cartea Dvs., aveți speranța că va avea un impact important asupra publicului?
V. R.: – Cinstit vorbind, cunosc destul de bine problemele difuzării cărții. Pe de altă parte, cititorul român, prea asaltat de greutățile de fiecare zi, își poate găsi împăcarea sau liniștea măcar în lectură, cu atât mai mult cu cât autorul nu ține la un avantaj material. În acest sens, cea mai mare parte din tiraj va fi oferită cititorului, iar prețul de vânzare în librării va fi aproape modic. Sper în ajutorul Dvs., al presei și al mulțimii de prieteni și cunoscuți, pentru o difuzare cât mai importantă.
Rep.: – Stimate domn, vă doresc mult succes.
A consemnat Ioan Dănilă
