Municipiului Bacău este situat în zona de nord-est a județului Bacău (a cărui reședință este), în zona de confluență a râului Bistrița cu Siretul, la o altitudine de cca 170 m.

Este străbătut de drumurile europene E85 și E57, artere de circulație europene și naționale care fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării, precum și cu Transilvania, și, de asemenea, dispune de un aeroport internațional, după cum menționează site-ul Primăriei municipiului.

Cercetările arheologice efectuate aici au scos la iveală o necropolă de incinerație geto-dacică din secolele II-III î.Hr., precum și vestigiile unei așezări din secolele IV-VII d.Hr. (locuințe, vase de lut, obiecte de podoabă autohtone și slave). Descoperirile arheologice atestă, de asemenea, faptul că Bacăul era deja un târg la mijlocul secolului al XIV-lea, înainte de întemeierea statului feudal Moldova, iar în secolul al XV-lea era un centru meșteșugăresc și comercial destul de înfloritor.

Bacăul a fost atestat documentar prima oară la 6 octombrie 1408, ca oraș și punct de vamă, într-un document emis de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), mai exact un privilegiu comercial acordat negustorilor din orașul polonez Liov, prin care negoțul acestora era reglementat pe plan intern.

La Bacău s-au stabilit mai mulți husiți, refugiați din Ungaria și Polonia, menționați în 1431, față de care domnii Moldovei au avut o atitudine tolerantă.

În secolul al XV-lea târgul Bacău este atestat documentar foarte des (1435, 1439, 1453, 1457, 1460 etc). În noiembrie 1467 localitatea a fost incendiată de Matei Corvin în timpul expediției întreprinse împotriva Moldovei lui Ștefan cel Mare și încheiată cu eșecul de la Baia.

Între 1472-1491 Ștefan cel Mare a construit la Bacău o Curte domnească spre a-i servi drept reședință fiului său Alexăndrel. În incinta acesteia a fost ridicată biserica Precista, sfințită la 1 ianuarie 1491. Curtea a fost extinsă ulterior de Bogdan III, alt fiu al lui Șefan cel Mare. Bacău a fost ales ca loc pentru edificiul domnesc ținând cont și de faptul că aici se intersectau principalele drumuri comerciale din centrul și vestul Moldovei: drumul moldovenesc ce venea dinspre nord pe Valea Siretului și mergea spre Galați, cu ramificații spre Țara Românească; drumurile sării și păcurii care veneau de la Ocna pe Valea Tăzlăului și de la Moinești pe Valea Trotușului; drumul Oituzului, care ducea în Transilvania.

Important centru comercial și vamal, prin tradiție dar și ca urmare a dezvoltării sale economice treptate, Bacăul apare frecvent menționat ca târg în secolele XVII-XVIII în diferite documente, având și rol de târg domnesc, iar în primele decenii ale secolului al XIX-lea se situa între orașele de frunte ale Moldovei (în 1864 figurează ca oraș pe harta Partenie-Dubău).

Dacă la 1821 Bacăul număra puțin peste 1.000 de locuitori, ulterior s-a înregistrat o creștere demografică constantă. Creșterea numărului de locuitori a avut la bază, cu precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIX-lea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității, potrivit site-ului Primăriei municipiului.

În ce privește dezvoltarea industriei, amintim ca repere: fabrica de hârtie ”Letea” construită în 1881, fabrica de bere construită în 1867, fabrica de cărămidă construită în 1870, o tipografie.

În timpul Primului Război Mondial aici s-a aflat comandamentul Armatei a II-a Române, cantonat în Casa Anania, din strada George Bacovia.

În perioada interbelică Bacăul se dezvoltă din punct de vedere urbanistic, fiind, după București, al doilea oraș asfaltat din vechiul Regat.

A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populației din anul 2011 Bacăul număra 144.307 locuitori.

Situat în centrul Regiunii Nord-Est, Bacăul de astăzi se distinge prin industria aeronautică, alimentară, prin piața materialelor de construcții, industrie IT.

Compania AEROSTAR Bacău, care a luat ființă în anul 1953 (pe atunci Uzina de Reparații Avioane Bacău), este unul dintre brandurile industriale ale țării, cu contribuții remarcabile în aeronautica românească. Privatizată la 11 februarie 2000, compania este profilată astăzi pe fabricarea de componente de aviație și mentenanță a aparatelor de zbor de mare capacitate ori militare, continuând, însă, datorită valorii deosebite a proiectelor și programelor, producerea unor avioane ușoare de antrenament și școală ori de elemente din dotarea militară terestră. În prezent, piețele AEROSTAR sunt răspândite în Europa, Asia, Africa, Australia și America de Nord, acoperind spre exemplu, în 2012, 63% din producția companiei.

Printre monumentele și obiectivele de interes turistic ale Bacăului amintim: ansamblul Curții Domnești (secolele XV-XVI), cu biserica “Precista” sau”Adormirea Maicii Domnului”, în prezent cea mai veche construcție intactă din municipiu (biserica, în stil moldovenesc, construită în anii 1490-1491, a suferit mai multe lucrări de restaurare și de refacere a picturii murale în secolele XIX-XX); Biblioteca Județeană (clădire construită în secolul al XIX-lea și care a fost, în timp, sediu al pompierilor, primărie și bibliotecă); Palatul Administrativ, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, realizat în stil eclectic de factură barocă, după proiectul lui Filip Xenopol; Turnul de apă (1890) — azi Observatorul Astronomic; edificii precum cel al Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații și Teatrul “George Bacovia”, în stil neoromânesc, datând de la începutul secolului XX; Muzeul Județean de Istorie și Arheologie ”Iulian Antonescu” ; Complexul Muzeal de Științele Naturii; Casa memorială “George Bacovia”; Filarmonica ”Mihail Jora”; statuia lui Ștefan cel Mare (dezvelită la 6 octombrie 1997); bisericile “Sfântul Nicolae” (1840), “Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1845), “Sfânta Treime” (1876), “Buna Vestire” (1880); Sinagoga (1906); Catedrala catolică ”Sfinții Petru și Pavel” ș.a.

AGERPRES

Alte articole