Pasind in curtea bisericii ortodoxe ,,Lazaret” ai sentimentul ca esti acasa. O biserica mica, însa foarte primitoare, o tihna ,,ca de manastire”, data de faptul ca în acest loc se savârseste Sfânta Liturghie, în fiecare dimineata, prin voia Domnului, dar si de oamenii pe care-i întâlnesti aici, mai intâi cei doi parinti slujitori, care, desi tineri, par desprinsi din vesnicie, apoi strana, figuri si glasuri îngeresti, iar în final închinatorii, cu sufletul îngenunchiat la rugaciune.

Parohul acestui loc, parintele Marius Iacobeanu, impresioneaza prin autenticitatea si vitalitatea predicilor sale si prin bucuria slujirii lui Dumnezeu si oamenilor.

Suntem in Postul Craciunului, un post al bucuriei deoarece mergem, treapta cu treapt, spre o sarbatoare a Nasterii si a bucuriei. Am avut îndrazneala sa-l oprim pe parintele Marius din forfota unei zile de lucru, cu câteva întrebari:

– Ce este postul, parinte?

– Postul este, pâna la urma, prima porunca data de Dumnezeu oamenilor, în rai: «Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Sa nu mâncati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!”» Facerea 3,3. Porunca aceasta era menita sa-i ajute pe oameni sa nu iubesca mai mult hrana decât pe Dumnezeu, sa nu faca din materie Dumnezeul lor, pentru ca vor muri. Prin post, oamenii arata ca-L iubesc mai mult pe Dumnezeu decât hrana. Este, totodata, expresia libertatii uma­ne; omul, prin aceasta, arata ca are o vointa puternica, putând spune ,,nu” unei placeri trecatoare si ,,da” lui Dumnezeu. Postind, oamenii participa la suferinta lumii, a animalelor, pentru ca in acest timp sunt crutate vietati de la a fi omorâte pentru a fi hrana.
Postitorii ies din logica ucigasa a lumii. Postul este o oglinda a sufletului. Atunci când postim, ies la iveala toate neputintele, lacomiile, nerab­darile, mâniile sufletului nostru, întelegând ca suntem dependenti de materie. Apare foamea la care omul îsi pune întrebarea: ,,De ce depinde viata mea?”. Atunci aude glasul lui Dumnezeu: ,,Nu numai cu pâine va trai omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” Luca 4,4. Astfel, rugaciunea devine, în chip real, hrana pentru om. Cine nu experimenteaza aceasta, nu a început sa posteasca.Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care foamea noastra de cele materiale se transforma in foame duhovniceasca. La sfârsitul acestei calatorii a postirii, omul descopera cât de bune sunt alimentele, pentru ca el le întelege ca dar al lui Dumnezeu, si nu va iubi mai mult darul decât pe Daruitor. in perioada
postului, sângele nu mai merge catre stomac, unde era pâna atunci activitatea principala, ci catre minte si inima. Totodata, prin post, se descopera sacralitatea cuvântului; postul are si o dimensiune a tacerii, întelegând ca vorba este o arma sau un medicament.

-V-am auzit, într-un interviu, vorbind despre ,,duhul” postului, o anumita atitudine care ar fi bine sa ne însoteasca în aceasa perioada…

-,,Duhul “ postului este doar iubirea si smerenia.
– Este postul o jertfa? Are nevoie bunul Dumnezeu de jertfa noastra?

– Nu omul pazeste porunca, ci porunca îl pazeste pe om. Principalul beneficiar al postului este postitorul. Postul, la început pleaca asemeni unei jertfe, dar cu timpul devine o stare fireasca.

– Daca postesc si, în continuare, ma vad mai bun decât ceilalti, unde gresesc?

– Gândul de început nu este un pacat, mândria se hraneste din virtuti. Pacatul apare xatunci când omul începe sa se îndulceasca cu gândul si sa-l creada. Neputinta omului în acest caz sta în faptul ca în adâncul lui a primit mesajul ca :,,nu sunt bun”.Cei care au primit acest mesaj se vor folosi de toate mijloacele, chiar si de post, ca sa-si demonstreze lor însisi si altora ca sunt buni, însa e o nevoie gresit înteleasa, pentru ca nevoie esentiala este aceea de a-L dobândi pe Dumnezeu.

– Participând de câteva ori la Sfânta Liturghie în biserica ,,Lazaret”, am avut bucuria de a vedea multi tineri la slujba.

Se poate vorbi de o mai mare receptare a cuvântului Evangheliei printre tinerii de astazi?

– In general, tânarul de azi este flamând si el poate mânca din nestiinta cam orice; si nu orice este folositor. Daca dobândeste si daca Il intâlneste pe Hristos si se hraneste cu El, atunci tânarul capata bucurie si sens. Din pacate Hristos astazi este mai mult o realitate exterioara si mai putin o realitate a inimii, viata noastra adânca.

– In curtea Bisericii al carei parinte paroh sunteti se afla si Asezamântul social-filantropic Lazaret. Ce activitati se desfasoara în cadrul acestui asezamânt ?

-La Asezamântul social-filantropic Lazaret functioneaza un centru de zi pentru persoanele cu autism, un centru de consiliere, sprijin si informare pentru persoanele defavorizate, un cabinet stomatologic pentru persone cu venituri mici, un centru de prevenire, evaluare, informare si consiliere a persoanelor dependente de alcool, un centru de terapie ocupationala pentru persoanele dependente. Cei care vor sa ni se alature sunt asteptati cu drag, pentru a împlini în mod concret porunca iubirii pe care a lasat-o Dumnezeu. Am încredintarea ca Domnul va trimite oamenii care trebuie, atunci când trebuie.

A consemnat Diana Cornescu,
Masterand în anul întâi al sectiei “Cultura si literatura româna”,
Facultatea de Litere, Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau