Serviciul Județean de Ambulanță Bacău. Locul în care lucrează salvatorii noștri. Cei care, în fiecare zi, în fiecare clipă, într-o permanentă luptă contracronometru salvează vieți. Medici și asistenți, ambulanțieri. O echipă omogenă care duce lupta aceasta continuă cu supraviețurirea. Schimburi de zi și de noapte. Dăruire. Emoţie. Stres. Adrenalină. Pasiune. Provocări permanente. Minute şi clipe extrem de preţioase care fac diferenţa între a trăi și a muri. Vieţi salvate. Unele în ultimul moment. Aceasta este misiunea celor care au renunţat la confortul din spital ca să-i ajute pe cei aflați în situaţii grave. Sunt salvatorii de la Serviciul de Ambulanţă Bacău. Cei care acordă asistenţă profesională în numai 4 metri pătraţi ai ambulanțelor, care le-au devenit a doua casă. O echipă frumoasă, unită, din care face parte și Maria Melinte. A lucrat aici ca voluntar, iar acum este angajat, de 6 luni, ca asistent medical.

Asta și-a dorit

Are 31 de ani și e mamă a două fete. La 27 de ani a decis că viața ei trebuie să ia o nouă cale. Până atunci a lucrat… de toate, dar visul ei a fost întotdeauna să salveze vieți. „Asta mi-am dorit de mică. Asta fac acum și asta mă văd făcând cât voi trăi. Aici, la Ambulanță”, ne-a spus sincer. Așa că în 2017 s-a înscris la Școala sanitară post-liceală, pe care a finalizat-o anul trecut. De cum a absolvit cursurile, pașii ei s-au îndreptat hotărâți la Serviciul de Ambulanță Bacău. „Am zis simplu: vreau să lucrez aici. Ca voluntar. Nu contează că nu primesc și un salariu pentru asta. Eu vreau să salvez vieți”. Și așa a fost. A intrat în echipa salvatorilor, fiind ea însăși una dintre cele care, sub masca de protecție, în echipamentul alb, cu mâini dibace și minte ageră, ajută. Ajută oamenii în suferință!

Când simți că locul tău e acolo!

Stația de Ambulanță Bacău este cea mai solicitată din întreg județul. Aici lucrează nouă medici operativi, 35 de asistenți și 40 de ambulanțieri. Sunt într-o mișcare permanentă, contracronometru. Unul vine, altul pleacă. Se mănâncă pe fugă, se alimentează mașini, se completează trusa medicală, se intervine, se raportează, se stabilesc diagnostice. Ei sunt primii la fața locului, atunci când viața oamenilor atârnă de un fir de ață. Opresc hemoragii, pansează răni, imobilizează oase, resuscitează, consultă, ajută, ori de câte ori se sună la 112. Tot ei sunt cei care se deplasează la domiciliul pacienților și dacă acuză simptome de coronavirus. Până în aprilie, Maria a lucrat, cot la cot, cu echipajul de pe Salvare, ca voluntar.

În primăvară, o ordonanță de la Ministerul Sănătății a stabilit că și voluntarii, cu studii de specialitate, bineînțeles, pot fi angajați fără concurs, pentru a ajuta în lupta împotriva pandemiei care a îngenunchiat întreaga lume. Iar de atunci, e și salariată cu acte în regulă. „Dar chiar dacă nu eram angajată, tot aici mă găseați”, spune hotărâtă. Din toți colegii ei de școală, care au absolvit în același timp, numai ea a ales Serviciul de Ambulanță. „Restul sunt în spitale, la cabinete medicale private. Eu sunt aici. Pentru că aici mi-am dorit. Și aici rămân, orice s-ar întâmpla. Vorbim de satisfacția de a salva, de adrenalină, de dorință, de ceea ce îmi place să fac. Bucuriile sunt imense, împlinirile, la fel, mai ales atunci când ajungi la locul solicitării și reușești, și vezi acel licăr de speranță din ochii pacienților, că tu ești cel care pentru ei înseamnă alinarea suferinței. Și salvarea! Când îți mulțumește apoi, simți că ți-ai împlinit menirea, că locul tău e acolo, pentru ei. Și altceva nu mai contează”, mai adaugă, în timp ce mai completează atentă o foaie de cod pentru un pacient.

Mereu, de la capăt!

Cu toate greutățile, salvatorii noștri nu renunță la specialitatea pe care și-au ales-o și continuă zilnic să ajute bolnavii. Nici Maria nu o face și nu o va face niciodată! Viața lor e mai mult la serviciu. Dar nu se plâng. Sunt mereu în permanență. Garda e, normal, de 12 ore. Dar de multe ori se pleacă dimineața și se mai ajunge noaptea acasă. Sau invers. „Știi când pleci la intervenție, dar nu știi când ajungi înapoi în stație!”Apoi urmează o zi liberă și o iau la capăt. Pentru a salva vieți. Și a dărui. Așa cum face zilnic și Maria Melinte, înainte voluntar, acum în linia întâi pe tot ce înseamnă urgență.



PUBLICITATE