Prin tradiție, luna martie este dedicată femeilor, care sunt sărbătorite, primesc cadouri, se scrie mult despre ele în presă, apar mai des pe la televiziuni, în fine, sunt în centrul atenției. Asta nu e rău, pentru că bărbații sunt mereu în prim plan, oricum, așa că pot să dea și ei, cu această ocazie, dovadă că sunt generoși, magnanimi.

Mă gândesc însă că, dincolo de astfel de perioade sau momente faste, am putea face mai mult ca să mai apropiem cele două planete, Marte și Venus, de pe care se spune că sunt bărbații și femeile. Este o carte de psy-help cu un astfel de titlu, a lui John Gray, la care s-au ivit și două variante autohtone de tot hazul: Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut și Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor, niște volumașe umoristice, bune pentru descrețitul frunților.

Dar de ce, Doamne, asta mă întreb de o viață, ce spun eu și ce înțelegi tu? De ce bărbații și femeile vorbesc limbi diferite ? Am reprodus, desfăcându-l în două, tot titlul unei cărți. Ce-or fi vrând, de fapt, bărbații? – mă întreb, cu evidenta preocupare pentru alteritate. Și, și în cele ce urmează reproduc, în mare, răspunsurile unor domni la o anchetă pe care am citit-o mai de mult într-o revistă de psihologie.

Cică ei vor lucruri simple, gândesc direct și preferă lucrurile care sunt „bine determinate”. Având simț practic, vor să fie utili, să găsească soluții și să rezolve ei înșiși, cu forțe proprii, problemele familiei lor. Asta ține, desigur, de orgoliul lor masculin. Femeile care vorbesc prea mult și înșiră povești despre vrute și nevrute îi pot enerva pe domni, așa că nici nu se obosesc să le asculte, de cele mai multe ori. Ei, aici cred că nu fac prea bine bărbații respectivi, pentru că femeile se cuceresc cu răbdare și cu știința de a le asculta.

Dar sunt de acord cu faptul că vor să fie considerați spirituali, amuzanți, pentru că știu, de la Cehov citire, că femeile nu-i uită niciodată pe cei care le-au făcut să râdă. Să continuăm: bărbații declară că sunt atrași de femeile care se îngrijesc (mi se pare normal!) și care sunt în stare să poarte discuții inteligente.

Aici aș adăuga, da, dar să se străduiască să nu fie mai inteligente decât sunt ei. Că intervine simțul concurenței, competiția, și asta nu sună bine deloc, pentru că ei nu sunt dispuși să piardă în fața unei femei. Am mai aflat apoi că bărbații au niște standarde de frumusețe (feminină) care sunt foarte greu de reorganizat sau de schimbat. Ceea ce eu traduc prin idei fixe. Trecem mai departe: când ei se uită (și sunt foarte vizuali, dumnealor!) la o femeie, aspectul fizic primează, față, coapse, sâni, ochi, picioare (expuse într-o ordine aleatorie), dar, aici e aici, fiindcă dincolo de asta, totuși, le plac femeile inteligente și dezinvolte.

Chestie de care mă îndoiesc foarte tare, pentru că pe cei mai mulți dintre bărbați asta chiar îi sperie. Dar, cine știe, o fi vreo schimbare de paradigmă, ceva de dată recentă. În fine, am reținut și câteva sfaturi pentru femei. De pildă, să nu-și cicălească partenerii, insitând ca să vorbească, să discute cu ele, pentru că ei aleg tăcerea când au probleme (simt nevoia de introspecție!). Nimic nu mi se pare nou din ceea ce am citit, mai ales concluzia: bărbații au nevoie să fie utili și să fie pe primul loc al rezultatelor în cadrul cuplului din care fac parte. Nimic nou sub soare, așadar. Iar când este vorba de competiție, e clar, fiecare trage în altă parte, și nu mai e loc de dragoste.