Naționalele de înot de la Bacău au avut nume și prenume: Martin, Dani Martin. Omul nostru din… Atlantis a „ras” tot. Cu o excepție: 50 metri fluture, unde s-a văzut nevoit să se…mulțumească doar cu locul doi. În rest, Dani nu a avut rival. A fost el și restul lumii. Semn bun în vederea unui an plin. Cu Europene de Juniori și cu Olimpiada de Tineret de la Buenos Aires în fruntea listei. Și, posibil, cu Europenele de Seniori, pentru care Daniel Martin și-a asigurat deja baremul. „Rămâne de văzut dacă voi merge sau nu și la Campionatul European de Seniori. Deocamdată, este doar în faza de proiect”, mărturisește sportivul antrenat de Iulian Matei la SCM Bacău.

– Dani, cum ai caracteriza Campionatul Național de la Bacău?

-Un concurs bun, care mi-a adus multe satisfacții. Ce-i drept, se putea mai mult, și aici mă refer la 50 metri fluture. Per total, însă, a fost OK. Am progresat la toate procedeele și la toate probele.

-Dacă facem o recapitulare rapidă, mai ții minte câte medalii ai luat?

-(Zâmbind) Chiar adineaori făceam bilanțul, așa că pot da un răspuns precis: 16 medalii de aur și una de argint.

-Plus un record național. Un bilanț formidabil, trebuie să recunoaștem. Sincer, te așteptai?

-Pe de o parte da, pentru că mă pregătisem bine și știam că înregistrasem progrese. Pe de altă parte, concursul e…concurs și întotdeauna pot apărea lucruri neprevăzute.

-Unde aveai nesiguranțe?

-La 100 metri liber, acolo unde aveam de înfruntat un veteran al probei: Marius Radu. De mult îmi doream să-l înving. La antrenamente ne mai tachinam și îl amenințam în glumă că nu va mai trece mult și voi reuși să-l dovedesc. Uite că a venit ziua!

-Rezultatele care te-au bucurat cel mai mult?

-Cel de la 100 metri liber la concurență cu 100 metri fluture.

-Cât de mult te-a ajutat faptul că Naționalele s-au desfășurat la tine acasă, în Bacău?

-Aș îndrăzni să spun că în orice loc s-ar fi desfășurat această ediție de Campionat Național, eu tot aș fi realizat un astfel de bilanț. Când te pregătești bine, contează mai puțin unde concurezi.

-Ai reușit să-ți asiguri și baremul pentru Europenele de Seniori, de la Glasgow? Vei participa sau nu?

– Încă nu știu. Deocamdată, este doar la stadiul de idee. Anul acesta este un an plin, cu cinci concursuri în șase luni și o participare la Campionatul European de Seniori mi-ar încărca și mai mult calendarul. Voi analiza împreună cu antrenorul meu și vom lua o decizie. Mai e timp. Oricum, dacă voi lua startul în august, la Europenele de Seniori de la Glasgow, o voi face probabil doar în proba de 50 fluture.

-Vorbeai de un an plin. Un an în care ai și Europenele de Juniori de la Helsinki și Olimpiada de Tineret de la Buenos Aires. Ce-ți propui la aceste două competiții de vârf?

– La Europenele de Juniori din vară, de la Helsinki, îmi doresc cel puțin două medalii, iar la Olimpiada de Tineret din toamnă vreau măcar două finale.

-Care ar fi probele de bază?

– Cele la care am luat medalii anul trecut la Europene și Mondiale: 200 metri spate și 100 metri spate. Mai nou, includ și proba de 50 metri fluture.

-Eu spun Tokyo. Tu spui…

-Că e un drum lung până acolo, un drum presărat cu multe obstacole. Olimpiada rămâne însă țelul meu. Mă văd la Olimpiada de la Tokyo și sper să am și satisfacții. Fuge timpul; mai sunt doar doi ani și un pic, iar eu nu pot să nu mă gândesc că peste un an voi trece deja la Seniori.

-O ultimă întrebare: te gândești să urmezi exemplul lui Glință și să pleci la colegiu în Statele Unite?

-Interesantă întrebare. Iau în calcul această variantă, dar vreau să spun că este o opțiune căreia nu i-aș da curs înainte de Olimpiadă. Îmi merge bine aici, sunt acasă și am toate condițiile de pregătire, iar Olimpiada, așa cum am spus mai devreme, este obiectivul numărul 1. Nu vreau să-l ratez făcând alegeri pripite.