Răzvan Bibire

După ce anul trecut, Deutsche Bank a fost lovită cu o amendă de 630 de milioane de dolari pentru o afacere de spălare a 10 miliarde de dolari proveniți din Rusia, acum câteva zile, Financial Times anunță că Danske Bank este implicată într-o schemă pentru spălarea a 30 de miliarde de dolari, bani proveniți din spațiul ex-sovietic și care au trecut prin filiala sa estoniană. Financial Times amintește de o altă banca, HSBC, cu sediul la Londra, care a fost nevoită să plătească 1,9 miliarde de dolari autorităților americane pentru spălarea a 880 de milioane de dolari, bani proveniți din afacerile cu droguri.

Reuters anunță acum două zile că ING a fost amendată cu 900 de milioane de dolari, procurorii olandezi acuzând banca de încălcarea legilor privind spălarea banilor și finanțarea terorismului. Sunt doar câteva exemple luate din surse aflate la îndemână însă mă întreb cum ar fi ca ambasadorii Germaniei, Danemarcei, Marii Britanii și ai Olandei să fie chemați la Ministerul de Externe și să li se ceară explicațîi cu privire la corupția din țările lor?

Cum ar fi ca ambasadorul român din Olanda să iasă în public cu declarații referitoare la pericolul corupției din această țară și să dea sfaturi sau să traseze sarcini Justiției olandeze în legătură cu combaterea corupției? Cum ar fi ca ONG-uri românești cu finanțare guvernamentală să organizeze campanii anticorupție în Anglia, cum ar fi ca activiștii români să cheme nemții să iasă în stradă ca să protesteze contra corupției din țară?

Cel mai mare scandal de corupție din România – Dosarul Microsoft – ar implică o șpagă de 50-60 de milioane de euro. Mărunțiș, pe lângă sumele vehiculate în cazul celor trei bănci…Care să fie concluzia? În primul rând, o fi România o țară coruptă, dar ăia care ne dau lecții de anti-corupție ne depășesc cu mult. În al doilea rând, nu trebuie să uităm un lucru: orice vulnerabilitate este exploatată.

Mă îndoiesc de faptul că Olandei ii pasă mai mult de corupția din România decât de Portul Constanța.