Multi dintre noi isi aduc aminte de vremea celebrelor „caritas”-uri, jocurile piramidale care promiteau câstiguri de câteva ori mai mari decât depunerile initiale. Nu a durat mult si toti ne-am convins, atunci, ce teapa imensa era. Unii si-au vândut case, masini, dependinte, terenuri, pentru a juca. Au ramas goi, precum imptratul din poveste cu hainele cele noi.
A fost o tragedie.
Numai ca povestea s-a repetat. Dupa primul caritas au venit altul si altul si tot asa. Eram destui care stiam ce inseamna, dar erau destui si cei care inca mai credeau in astfel de incercari. Si astazi daca ar aparea un joc piramidal, s-ar gasi amatori sa intre in el.
Asa o fi natia noastra.
Iata de ce ma gândesc si la bietii oameni care ajung la singura lor speranta in viata de a trai ceva mai bine, sa munceasca pe undeva prin tarile bogate.
De munca este nevoie oriunde in lume, cu toata iluzia asta de criza economica si financiara. Problema e ca toti vor mai ieftin si mai bun. Corect! Dar unde e corectitudine este si impostura si, deseori, parca mai mult la noi ca la altii apar impostorii.
In materie de locuri de munca in strainatate avem, insa, deja o experienta, precum in materie de caritas-uri. Ar trebui sa stim sa ne ferim de impostori. Doamne, câte exemple, câte reportaje, câte reprosuri la adresa Guvernului si celorlalte autoritati s-au facut pe acest subiect. Dar, inca se frig oamenii, de nu se vad, pentru ca ori nu au cultura domeniului (ah, ce mare vorba!) ori se lasa prada unor iluzii sau sfaturi „prietenesti” ori nu stiu cum se face ca dau crezare oricui zice ca te duce intr-un fel de paradis laburist. Si, din pacate, cum veti citi chiar astazi in ziarul nostru, multi cad prada escrocilor.
Treceam, intr-o dimineata, pe lânga mai multe institutii din zona Colegiului „Vasile Alecsandri”. Din mers, doar din mers, l-am auzit pe unul voinicut cum ii asigura pe altii, vre-o patru-cinci, din jurul lui, ca sigur vor ajunge „acolo”. Adica undeva, in Vest, ca unde doarme el dorm si ei, ce manânca el vor mânca si ei. Oamenii chiar credeau. Sigur plecau la munca pe undeva prin tarile bogate ca au si ajuns. Poate chiar le este bine, de ce sa fim total suspiciosi?
Ma gândesc doar ca viata insasi e un caritas, daramite munca!
