Analizele economico-financiare făcute în ultima vreme și tot mai des la diferite niveluri și în diferite instituții iau la țintă consumul și efectele lui în economie. În baza indicatorilor colectați lună de lună, Banca Națională a majorat acum cu mult prognoza inflației în 2019, de la 3 la 4,2%. Pentru că a pus în balanță consumul cu evoluția producției industriale, care nu mai este, practic, o evoluție ci o stagnare, dacă nu chiar o involuție.
Îmi aduc aminte de noțiunea „societate de consum”, una din imaginile pe care le aveam acum peste 30-40 de ani despre capitalismul occidental. Eram educați că aceasta este o imagine negativă, deși auzeam și uneori mai și vedeam că modul de viață din Occident era unul la standarde înalte, uluitoare față de cel de la noi. Pe ascuns alții ne șopteau că suntem mințiți, că viața adevărată e acolo, în Vest.
Că eram sau nu prostiți fie de cei dintâi, fie de ceilalți mai rămâne de văzut, pentru că nici după 30 de ani de la revenirea la capitalism în România nu s-a ajuns la standardele occidentale. Ceea ce s-a născut clar în societatea omenească e un curent social și economic bazat pe stimularea dorinței de a achiziționa bunuri și servicii în cantități tot mai mari, curent numit consumatorism.
La prima vedere consumatorismul poate asigura omului o viață mai bună. De câtva timp, însă, am început să ne dăm seama că și acest consum a devenit nesăbuit, că am stricat natura și am epuizat sau am împuținat unele rezerve ale planetei. Dar nu pare singurul rău creat. Stilul de viață bazat pe consum în orice condiții pune în pericol și societatea umană, natura ființei umane însăși.
Economiștii arată cu degetul raportul producție / consum. Politicienii, conducătorii societății adică, se fac că nu-l înțeleg și trag spuza pe turta loc. Și ei stau, însă, cu ochii tot pe consum. Pe al lor.
