„Nu vreau să fac pușcărie”. Astea erau vorbele lui Romeo Stavarache. Și, cel puțin în anii de început ai primului său mandat de primar, le folosea într-atât de des încât malițioșii ajunseseră să-l numească „Romeo-nu-vreau-să-fac pușcărie-Stavarache”. Această propoziție însoțea, de regulă, un refuz. Și servea, desigur, ca pretext.
„Nu vreau să fac pușcărie” suna, probabil, mai convingător decât „nu vreau să comit o ilegalitate”. Numai că Stavarache a comis ilegalități ca primar al Bacăului. Și, în consecință, a ajuns la pușcărie. Închis pentru luare de mită, „Romeo-nu-vreau-să-fac-pușcărie-Stavarache” este cercetat penal în prezent într-un alt dosar. Cel al finanțării echipei de fotbal Sport Club Bacău.
Acuzația este de instigare la delapidare. Despre saga finanțării Asociației Sport Club Bacău, cotidianul „Deșteptarea” a scris ani la rând. Au fost ani grei. Și ediții interesante. Uneori te pufnea râsul. Și cum puteai să te abții când îl vedeai pe consilierul local de la acea vreme George Bogatu (și el cercetat azi în dosar), cum ridica din umeri când era chestionat despre scopul majorărilor de capital social de la SC Sport Club SA:
„Păi, sunt plăți de făcut, la curent electric, la teren, la Letea, nu știu exact…”. Așa se întâmplă când nu-i vorba de banii tăi, ci ai cetățenilor: de ce ai ști? Alteori te apuca disperarea. Când îl prindeai pe Stavarache la telefon sau pe treptele stadionului- mai rar, dar se întâmpla- orice tentativă de dialog era sortită eșecului.
În special când tema era fotbalul. Retrogradarea la masa verde a FCM Bacău, majorările de capital ale SC Sport Club Bacău SA, lanțul de iubire dintre Asociația Sport Club și SC Sport Club, milioanele de euro și anii de C, nimic nu putea primi un răspuns concret din partea primarului Romeo Stavarache. Poate că acum, Stavarache va da, în sfârșit, unele răspunsuri. Nu ziariștilor, ci procurorilor. Sigur, nu va mai rosti „nu vreau să fac pușcărie”, pentru că deja face. Să vedem numai și câtă.
