A existat o vreme gravida de normalitate in istoria antica: segmentul acela temporal in care functiile de conducere erau privite ca pedeapsa. Fiinta umana credea ca este mai potrivit sa-si gestioneze propria existenta, decat sa fie in slujba gestionarii fericite a vietilor celorlalti. In acea vreme, cei care conduceau nu luau in calcul cultivarea subiectiva a intereselor personale. Treptat, ticaloasa fiinta numita om a ajuns in halul de astazi, cand functia publica a devenit un prilej de imbogatire.
Ma intalnesc des cu diferiti primari si parlamentari, ii vad indecent de des la televizor pe presedinte, prim-ministru, pe diferiti ministri si constat, cu stupoare, ca nu mai sunt oamenii care erau inainte de a avea aceste functii. Anterior protapirii, prin vointa noastra, in fotolii, erau normali (ma rog, aproape normali). Vreau sa spun ca aveau un creier asemanator celorlalti oameni, gandeau cochetand cu firescul logicii si bunului simt. Ajunsi in jilturi, s-au pricopsit cu un nou tip de creier: electoral. Orice relatie pe care o ai cu ei devine una electorala. Vrei, prin absurd, o banala adeverinta prin care trebuie sa argumentezi ca esti muritor de pluton al natiei? Alesul o semneaza, in sfarsit, dar iti sugereaza ce efort teribil a trebuit sa depuna si, nu in ultimul rand, faptul ca tu, cand o fi si-o fi – caci va veni si vremea urnei – vei sti cum sa votezi. Vrei un nenorocit de bec pe strada ta mereu intunecata, aceeasi atitudine. Vine el, Alesul, Conducatorul, cu o intreaga trupa de scaragii si pompieri, buleftrica este infipta sub ochii lui in dulie si tu trebuie sa aplauzi electoral gestul. Esti indreptatit sa primesti ajutor social, bunuri prin retrocedare, resurse financiare din bugetul local sau de stat, sa urli la Luna din cauza gropilor din asfalt, a gunoaielor care te asediaza, a tantarilor care te ucid lent, a functionarilor care te buzunaresc profesionist, sa invoci sfintii din calendar marturisindu-le matrapazlacurile alesilor, si, daca numai intr-unul din aceste cazuri un creier electoral binevoieste sa-ti ofere o (semi)satisfactie, nu uita ca trebuie, macar din priviri, sa-ti iei un angajament electoral. Alesul mioritic s-a scrintit atat de mult, incat, cred, ca pana si atunci cand merge la amanta, tot cu bibilica electorala cugeta. Stiti cand am realizat ca unii au doar creier electoral? La ultima eclipsa de soare, atunci cand un primar a afisat in buricul orasului morga insului care oferea, prin marea sa bunavointa, acel eveniment astronomic. Medicii legisti si psihologii, mai ales, au o noua provocare: studiul creierului electoral. Imaginati-va, de pilda, ce arie generoasa de cercetare ar fi creierul electoral basascian, aflat secunda de secunda in campanie de realegere! Dar pana cand veti ajunge cu interesanta cercetare la Cotroceni sau Palatul Victoria, faceti un studiu de caz pe primarul dumneavoastra, de exemplu. Va asigur ca nu veti da gres: veti gasi, in toate situatiile, indivizi fotoliti (de la fotoliu creier nou, cuvant nou…) care au numai creier electoral. E drept ca Dumnezeu nu s-a gandit ca va fi posibil acest derapaj biologic, dar….Scris de Ion Fercu
Creierul electoral
