dr. Radu Panfil

Puțini știu că în Secția de Ortopedie a spitalului băcăuan se efectuează și operații artroscopice, dar și protezări de nivel înalt, prin echipa medicală condusă de dr. Radu Panfil, medic șef (foto), care ne-a oferit mai multe detalii. Se lucrează la foc continuu, inclusiv pe programe naționale, iar intervențiile sunt de succes.

– Domnule doctor, nu am avut o iarnă așa de grea. Ne așteptam ca secția pe care o conduceți să fie supraaglomerată cu pacienți care au suferit diferite traumatisme prin cădere pe gheață. Dar nu a fost chiar așa…

– Ortopedia nu mai are de mult timp un caracter sezonier. Deci, nu avem de lucru numai iarna. Este o specialitate care, în ultimii ani, a explodat efectiv din punct de vedere chirurgical odată cu apariția aparaturii performante, a medicației foarte bune, care previne infecțiile osoase post-operatorii, dar, mai ales, a unor biomateriale de foarte bună calitate, cum sunt titanul sau oțelurile înalt aliate, ce au intrat și în practica medicală. De aceea, acum vorbim de ortopedie nu numai pe traumatologie, ci și pe intervenții chirurgicale, prin acest progres tehnologic, pe care îl aplicăm cu succes și în secția noastră. Suntem unul dintre puținele spitale, din zona Moldova, cel puțin, care oferă ceea ce trebuie să ofere un spital general, adică, pe lângă tratamentul afecțiunilor de urgență, și tratamentul afecțiunilor cronice, prin montare de proteze. Acoperim ambele laturi ale specialității, facem și chirurgia piciorului, a șoldului, a genunchiului, dar oferim și tratament pe traumatologia de urgență, lucru care se întâmplă în puține spitale județene din țară. Reușim să facem asta pentru că vorbim și de un spital mare, al doilea pe zona aceasta după Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași. Eu sunt de aproape 10 ani în acest spital din Bacău. Dacă înainte vorbeam de o cultură a… plecatului, spre mari centre universitare din țară, pentru intervenții pe zona de ortopedie, acum, vă spun sincer că de mult nu am mai refuzat vreun caz pentru că nu îl putem rezolva, ba, mai mult, vin la noi și din alte județe, sau revin pacienți care s-au operat în altă parte, nu le-a mers bine și vor să fie operați din nou la noi. Ne bucură acest lucru, pentru că asta este cartea noastră de vizită.

– Practic ați ajuns să faceți aici, în Bacău, ceea ce se face într-un mare centru universitar…

– Da. Iar satisfacțiile sunt foarte mari. Suntem, tehnic vorbind, la acest nivel, al centrelor universitare. Însă marele dezavantaj, de care ne lovim cu toții, nu numai noi, cei din Bacău, ci toți medicii ortopezi din întreaga țară, este cel financiar. Ortopedia este o specialitate scumpă, foarte scumpă. Costurile protezării sunt foarte mari, mai ales dacă vrem un biomaterial de înaltă performanță – implantele, protezele, plăcile, tijele sunt foarte scumpe. Conducerea spitalului ne ajută foarte mult, dar fondurile sunt limitate. Avem pacienți care au vrut să-și plătească personal un anumit tip de proteză, numai să facem noi operația, deși sunt asigurați și nu este moral. Singura noastră problemă este, repet, că nu reușim din punct de vedere financiar să acoperim toate nevoile. Corect ar fi ca banii din sistem să urmeze pacientul, dar nu se întâmplă acest lucru. E nedrept ca unele centre mari să aibă bani și să nu îi cheltuie, iar alții să aibă nevoie de bani și să nu îi aibă.

– Dar avem și un Program Național de Endoprotezare. Nici acolo nu sunt bani?

– Sunt. Dar mult prea puțini pentru nevoia actuală. Banii sunt cam la jumătate față de ceea ce ne-ar cam trebui cu adevărat. De aceea, pe acest program avem zeci de pacienți pe lista de protezare. Sunt pacienți care au nevoie de o proteză și de 10.000 de euro, iar Programul național dă aproximativ un miliard de lei pe trimestru, adică în jur de 23.000 de euro. Iar acei 10.000 de euro pentru un pacient înseamnă, pe de altă parte, 20 de proteze pentru fracturi de col femural. Suntem astfel puși în situația foarte grea de a alege. Tratăm 20 de pacienți sau numai unul? Pe de altă parte, ideea este că un astfel de pacient care e pe listă de așteptare, dacă stă mult acasă, ajunge să se degradeze, nu mai are aceeași mobilitate, corpul nu-l mai ajută dacă are nevoie de o proteză de șold sau de genunchi. Dacă s-a ajuns însă la scaunul cu rotile sau la imobilizarea la pat, meciul s-a încheiat. De aceea spuneam că sunt pacienți care aleg să-și plătească ei aceste costuri suplimentare, iar noi intervenim doar pe partea de tratament chirurgical. Deci nu se pune problema că nu vrem, nu putem, nu ne pricepem, ci doar că nu avem bani suficienți pentru cât am vrea să facem. Lucrăm pe două săli de operații: într-una se rezolvă fracturile, iar în cealaltă se fac protezări, cel puțin una pe zi.

– Dar pe partea de dotări, de medici, de specialiști, aici în spital nu sunt probleme. Adică avem de toate, din acest punct de vedere!

– Aici lucrurile sunt simple. Avem tot ce ne trebuie. Vrem, putem… Secția are 70 de paturi, iar numărul de intervenții chirurgicale sunt în jur de 1.200 – 1.300 pe an. Predomină, sigur, traumatologia de urgență, asta e clar. Procentul între aceste tratamente și intervențiile ortopedice chirurgicale pe afecțiuni cronice este undeva între 70%, respectiv 30%. Adică, un procent corect, care este la fel și într-un spital general din vestul Europei.

– Se face, aici, în Bacău, și chirurgie artroscopică. Haideți să dezvoltăm puțin și acest subiect.

– Chirurgia artroscopică este relativ nou intrată în România. Este o specialitate care se adresează în primul rând genunchiului și, în secundar, umărului, se adresează părților moi, adică meniscului, ligamentelor. Nu se mai adresează doar sportivilor, cum era o vreme, ci și unei game foarte largi de pacienți. Noi acum tratăm o mulțime de leziuni de cartilaj, prin artroscopie, leziuni de menisc, leziuni ligamentare și, în egală măsură, prin această procedură de artroscopie putem să evaluăm gravitatea leziunilor de cartilaj la pacienți de vârsta a doua, în perspectiva protezării. Există tehnici de transplant de cartilaj, există diferite proteze mai mici, care înlocuiesc un singur compartiment al genunchiului, există și proteze mai mari, care înlocuiesc genunchiul în totalitate, iar faptul că putem să facem o artroscopie, pe de o parte tratăm anumite leziuni care apar, dar știm și ce se va putea întâmpla în viitor și ce trebuie să facem în etapa următoare, în funcție de gradul de gravitate a leziunilor cartilaginoase. Din păcate, leziunile cartilaginoase sunt o boală cronică; odată ce cartilajul este afectat, el nu se mai poate vindeca total. Ceea ce facem noi, mai ales la pacienții tineri, este să-i prelungim perioada de viață, de exploatare a cartilajului respectiv și să intervenim cât de târziu posibil cu o proteză, spre vârsta ideală de protezare. Pentru că și protezele nu se pun pe viață. Ele trebuie înlocuite după un anumit timp și, cu cât protezezi mai devreme un genunchi, cu atât înlocuirea protezei trebuie să se repete, iar pacientul va suferi mai mult, ca să nu mai vorbim de pierderea de material osos sau de riscul septic.

– Cum e un pacient protezat? Cum va fi viața lui după o astfel de intervenție?

– La început îi va fi greu. După perioada de spitalizare va merge câteva săptămâni în cadru, apoi va trebui să se obișnuiască cu acea proteză, dar totul e de durată scurtă. Apoi, viața lui se normalizează, pacientul poate reveni în activitate, se poate reintegra social, chiar poate să facă mișcare. Am pacienți care merg pe jos normal, chiar și pe bicicletă ușor sau conduc mașina, care dansează la o petrecere, deși au fost protezați în urmă cu 2-3 luni. Totul depinde însă și de stadiul în care a fost boala când s-a prezentat la noi și, bineînțeles, de vârstă. Pentru că altfel se recuperează un pacient de 45 de ani, față de unul de 80 de ani.


„Fără lipsă de modestie, rezultatele pe care le avem demonstrează clar pacienților că se pot adresa cu încredere secției noastre. Din păcate, singurele impedimente sunt cele financiare, legate de costurile ridicate ale unor proteze. Noi, întotdeauna le spunem pacienților să fie sănătoși și să nu aibă nevoie de noi. Dar dacă au, suntem aici, pentru ei, cu tot ce avem și cu tot ce știm, pentru a le fi mai bine.”
dr. Radu Panfil, medic șef secție

Medicii care lucrează pe această secție:
dr. Ioan Neagu, medic primar
dr. Radu Panfil, medic primar (șef secție)
dr. Constantin Vărgulescu, medic primar
dr. Bogdan Mareș, medic specialist
dr. Mihai Moroșanu, medic specialist
dr. George Niță, medic specialist
dr. Constantin Plăiașu, medic specialist
dr. Rareș Șova, medic specialist

Alte articole