Sărbători pline de bucurie, iubire și lumină! Crăciun fericit alături de cei din inima ta!
In fapt aceaste prime propoziții ar fi trebuit să constituie finalul unui scurt eseu despre iubire și iertare, acum de sărbători. Dar cine mai are răbdarea epică de a a citi până la final o definire a acestor emoții când exista atâta literatură despre asta.
Așadar, în contextul sărbătorilor, am găsit de cuviință să vorbesc despre dezrădăcinarea trufiei, în timp ce lumânările sclipesc și colindele răsună. De dragul sărbătorii, poate ne putem înfrânge orgoliul câștigând astfel puterea de a ne cere iertare, îmbrățișându-i pe cei pe care îi iubim și i-am rănit, ori ne-au rănit . Și dacă am uitat, e momentul să reînvățăm arta iertării și a iubirii necondiționate.
Iertarea este, poate, cel mai greu dar pe care îl putem oferi cuiva sau nouă înșine. Ea, iertarea, nu înseamnă uitare sau negare a rănilor, ci eliberare de povara resentimentelor. De Crăciun, nașterea Lui Isus care a venit să împace omul cu Dumnezeu, ne reamintește că iertarea este actul suprem al iubirii. A ierta pe cel care ne-a greșit înseamnă a alege iubirea în locul răzbunării, a alege pacea în locul amărăciunii.
Iubirea de Crăciun este nediscriminatorie. Este iubirea care dăruiește fără a aștepta o recompensă, care încălzește casele și înlătură singurătatea. Evanghelia după Ioan ne spune: „Dumnezeu este Iubire”. Întruparea Fiului Lui în lume este mărturia cea mai mare a acestei iubiri care coboară la noi, în întunericul și lipsurile noastre, ca să ne redea lumina și speranța.
Crăciunul ne cheamă să ne împăcăm cu cei apropiați, să căutăm îngăduința celor pe care i-am rănit și să oferim iertare celor care ne-au greșit. Să nu mai întârziem zăgăzuind cuvintele blânde, sărutul de împăcare sau mâna întinsă. Nimic nu e cu neputință. Sărbătorile sunt despre reîntregire, iar acest lucru nu poate avea loc fără curajul de a ierta și generozitatea de a iubi.
Crăciunul nu este doar o amintire istorică sau o tradiție perpetuată în familie. Este o chemare la viață autentică, la transformarea interioară care poate îngenunchia orgoliul și elibera necondiționat bucuria și iertarea sfințită de lacrimi care , doar ele, te pot elibera de lanțurile nevăzute ale durerii reprimate.
Fie ca bradul împodobit, steaua sclipitoare și masa festivă să reînvie amintirile trecutei copilării care ne spun în șoaptă, discret, cu smerenie poate, că cele mai frumoase daruri nu se pun sub pom, ci se oferă din inimă: iertarea care eliberează și iubirea care unește.
Vă doresc sărbători fericite, pline de lumina iertării și căldura iubirii!
Adrian M. Ionescu
