O adevărată obsesie a zilelor noastre este cea a aspectului fizic, mitul tinereții fiind întreținut cu sârg de o întreagă industrie de „lifestyle”. Cei care țin la siluetă se duc la săli de sport și trag de fiare, iar unele doamne și domnișoare se supun la adevărate suplicii, îndură cazne, nu glumă, ca să defileze pe urmă cu un corp bine lucrat, apetisant. Și domniii fac același lucru, expunându-și apoi bicepșii și pachețelele de mușchi de pe abdomen. Sfaturi pentru o siluetă ideală găsești peste tot, mai ales în revistele glossy și pe tot felul de site-uri, unde se face reclamă și la o mulțime de suplimente alimentare, chipurile producătoare de „minuni”. Doar în reclame! Pentru că, în realitate, secretul pentru un corp armonios stă, pe lângă o bună înzestrare genetică, în ce și cât mânânci și cât te miști. Eu nu cunosc și nu cred în alte „minuni”.

Ce fericite erau femeile pe vremuri, când se purtau forme mai pline, mai rotunjoare, ca să ai ce strânge în braţe, cum spuneau şi cum vor, de fapt, bărbaţii! Sex-simbolul, neîntrecut până acum, şi asta nu e doar părerea mea, rămâne Marilyn Monroe, cu ameţitoarele ei curbe voluptoase, toată făptura ei fiind  de o răvăşitoare feminitate, de o zenzualitate cotropitoare ! Marilyn era adorabilă, un adevărat deliciu, o voi ține mereu minte, cu glăsciorul ei subțirel, de fetiță neajutorată, dând replici haioase și cântând la ukulele, în rolul lui Sugar din „Unora le place jazul”. Ea spunea că zâmbetul este cel mai prețios aliat al unei femei. Și un ruj roșu-roșu. De altfel, rujul roșu aprins a făcut istorie, fiind purtat de personaje celebre. El a fost un element distinctiv în timpul campaniei pentru obținerea drepturilor civile ale femeilor, când Elisabeth Arden împărțea rujurile create de ea susținătoarelor acțiunii, pentru ca să se recunoască între ele. Tot ea a fost autoarea  rujului cu care se dădeau femeile luptătoare în Cel de-al Doilea Război Mondial, când, probabil că știți, W. Churchill a autorizat producția acestuia, fabricarea celorlalte cosmetice fiind strict raționalizată.  Dar el și-a dat seama ce mult însemna pentru femei și pentru cei din jurul lor acest element cu sex-appeal, care transmitea pofta de viață, energie, ridicând moralul.

Revenind la Marilyn Monroe, adevărul este că îi plăcea să mănânce, din simplul motiv că fusese o fată săracă și avusese o copilărie nefericită. Aşa că, odată ajunsă celebră şi cu bani, îşi oferea dimineaţa un mic dejun copios, iar seara dădea gata nişte fripturi măricele, însoţite de salată de morcovi cruzi. Mânca apoi multă îngheţată și obișnuia să bea destul de des alcool. Ca să-şi ţină, totuşi, corpul în frâu, obligată fiind de exigenţele profesiei, făcea puțină gimnastică, la modul normal, nu mai mult de vreo zece minute pe zi. Și nu-și refuza nimic, pentru că îi plăcea viaţa trăită din plin. Cu spontaneitate, cu naturaleţe, nepăsându-i de regulile impuse de alţii!

Cât despre silueta ideală, ca să o atingi, nimic nu e mai sigur decât înfometarea. Ce pilule-minune, soluţii, tincturi, ceaiuri, tortură fizică la antrenamente! Cel mai simplu este să nu mănânci, perntru că foamea este un adevărat medicament. I-auziţi ce susţin unii experţi în materie: „o cură de post este mai reconfortantă decât orice vacanţă de vis”. Cum e posibil? Cică organismul se înarmează împotriva lipsei de hrană şi produce, după vreo 3-4 zile, o cantitate mai mare de serotonină, zglobiul acela de hormon care ne eliberează de stres și ne aduce buna dispoziție. Sună promițător, e de încercat!



PUBLICITATE