Avem nevoie de dragoste! Pentru a evolua, avem nevoie de dragoste, atenție, empatie, respect, afecțiune, înțelegere și îndrumare. Avem nevoie de aceste lucruri din partea familiei, cât și din partea celor din jurul nostru. Familia reprezintă cea mai importantă sursă de influență din mediul nostru timpuriu de viață. În mare parte, dinamica familiei este dinamica lumii copilăriei noastre. Influența familiei se manifestă cel mai mult în primii ani de viață, apoi descrește pe măsură ce ne maturizăm. Alte influențe devin mai importante ( colegii, prietenii, școala,…), însă familia rămâne mediul primar, rămâne baza. Atunci când nevoile copilului sunt îndeplinite, acesta va avea o dezvoltare armonioasă.

De ce are nevoie copilul? Copilul are nevoie de o siguranță de bază, de interacțiune umană, autonomie, exprimare liberă, stimă de sine și limite realiste. Problemele apar când aceste nevoi nu sunt satisfăcute. Siguranța de bază se referă la modul în care un copil este tratat de către propria sa familie. O familie care se prezintă într-un cadru ce oferă o siguranță, când copilul se poate baza pe disponibilitatea constantă a părinților, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, reprezintă familia ideală, necesară oricărui copil.

Există două forme de relaționare cu ceilalți: prima formă se referă la relațiile apropiate, adică relațiile pe care le avem cu familia, iar a doua formă se referă la conexiunile sociale (relațiile cu prietenii, colegii, școala etc.). Atunci când te simți suficient de protejat pentru a te aventura în lume, atunci când te simți competent, sentimentul siguranței devine tot mai puternic și autonomia este astfel câștigată. Autonomia îți oferă libertatea de a căuta să stabilești relații sănătoase și este o componentă vitală în dezvoltarea aptitudinilor naturale.

Stima de sine reprezintă sentimentul că suntem valori în viața noastră personală, socială și profesională. La modul ideal, copiii ar trebui să aibă o copilărie care să le susțină stima de sine. Ei trebuie să se simtă iubiți și apreciați de către familie, acceptați de către colegi și plini de succes la școală. Ar fi bine să primească laude și încurajări, fără prea multe critici sau respingeri. Dar este posibil să nu se întâmple așa. Exprimarea liberă este libertatea de a ne prezenta așa cum suntem, cu nevoile noastre, sentimentele noastre, precum și cu înclinațiile noastre naturale.

A avea limite realiste înseamnă a accepta limite cu privire la propriul comportament și să respectăm drepturile și libertățile altora. Astfel, se învață noțiunile de reciprocitate, autodisciplină și autocontrol. Toate aceste lucruri sunt învățate din copilărie. Copiii învață de la părinți că, pentru a obține ceva, trebuie să și oferi ceva. Mama și tatăl reprezintă modele de autocontrol și autodisciplină. Așadar, părinții care nu se pot controla, au copii care fac la fel. Când părinții stabilesc limite clare, consecvente și adecvate, atunci și copiii învață să-și stabilească limite.

Cât de important și delicat este rolul de părinte! Și nu este deloc ușor! Crezi că poți să pui stăpânire pe Univers? Nu cred că se poate face așa ceva. Îngăduie vieții tale să se desfășoare în mod firesc. Așa precum inspiri și expiri, există un timp pentru a fi în față și un timp când e mai bine să rămâi în spate; câteodată vine vremea să te învârți, alteori vremea să te odihnești. Pentru părintele înțelept, toată viața reprezintă o mișcare înspre perfecțiune, așa că nu are de ce să fie excesiv, dominator sau extrem. Care este mesajul? Părintele trebuie să fie mereu responsabil! Cu timpul vei realiza că acest rol ți se potrivește și priceperea ta este nativă. Este atât de frumos să-ți privești copilul modelat de tine! Este atât de înălțător sentimentul de reușită! Ce facem atunci când ne întâlnim cu o persoană pe care nu am văzut-o de ceva vreme? Întrebăm: “Ce-ți mai face copilul?” Abia așteptăm să depănăm amintiri frumoase despre copiii noștri! Suntem atât de fericiți! Rolul de părinte este cel mai frumos rol al vieții noastre! Nu este un vis imposibil, nu-i așa? Cândva, spuneam în scrierile mele că un om care reușește în viață este un om sănătos din punct de vedere fizic și psihic. Acum spun același lucru: reușita în viață depinde mult de sănătatea noastră. O sănătate pe care o consolidăm încă din copilărie. Intrăm pe un teritoriu sensibil, știu! Ca să înțelegem și mai bine aluzia, vă propun să vă luați copilul de mână și să vă apropiați de oglindă. Vă place ce vedeți? Nu e nevoie să vă grăbiți, am timp să aștept răspunsul. În schimb, eu am să vă reamintesc care este preocuparea de bază în rolul de părinte. Hrana adevărată vă spune ceva? Da, hrana adevărată pentru o familie adevărată! Ce idee atractivă! Ce promisiune tentantă! Și totul pentru familia ta!

Mamă și fiică sau tată și fiu, ambele cupluri funcționează în echipă. Sau putem rezona într-o altă formulă: mamă și fiu sau tată și fiică. Ce frumos sună! Părintele dă startul nutriției corecte și tot el este exemplul pentru copilul lui. Așteptările pe care le ai de la copilul tău sunt direct proporționale cu acțiunile întreprinse de tine. Recomandarea mea este aceea de a mânca normal cantitativ, dar mai ales calitativ. Adică hrănindu-vă cu alimentele cele mai bogate în proteine, micronutrienți și fibre. Prin urmare, aspectul calitativ trebuie să devină prioritar. Pentru a ne asigura o bună protecție împotriva bolilor se va evita supraalimentația, nu se va face abuz de carne, se va pune accent pe pește, se vor evita produsele afumate și sărate, se va reduce aportul global de lipide (acizi grași saturați), se va evita consumul de zahăr și de făină albă, iar consumul fructelor și legumelor proaspete va fi din abundență. Nu uitați de apă, mișcare fizică și odihnă!

Eu mă opresc aici. Ți-ai însușit acum câteva sugestii cu ajutorul cărora îți poți crea propriile avantaje. Dacă informațiile îți sunt de folos, este minunat! Tu ești persoana care are nevoie de dragoste, de atenție, empatie, respect, afecțiune, înțelegere și îndrumare. Iar copiii au cea mai mare nevoie de tine, familie! Și așa răspunsul la întrebare apare pe neașteptate, atunci când imaginea din oglindă reflectă autenticitatea: Părinte- Copil, cel mai frumos cuplu!

Carmen Barcan, terapeut

Alte articole