Trăim vremuri superficiale, în care oamenii sunt preocupați de lucruri mărunte, repede trecătoare, fără noimă, cel mai adesea, fiind luați de valul consumerismului care mătură totul în calea lui. Unii par hămesiți de-a dreptul și au o lăcomie primitivă, năpustindu-se vulturește la pomeni, la promoții și reducerile de pe la mall-uri, de-ți vine să crezi că totul se termină și se apropie apocalipsa. Și mai trist este că vremurile astea nu mai au memorie, căzând pradă amneziei. Multe dintre valorile importante ale zilei de ieri, valori morale, în primul rând, ținând de o lungă tradiție, au fost date uitării.

Buna-credință, bunul-simț, buna-cuviință, cinstea, modestia, decența, dărnicia, loialitatea, onoarea, bunătatea sunt vorbe golite de sens pentru prea mulți dintre noi. Deveniți din ce în ce mai individualiști și mai egoiști, gândindu-se doar la strictul lor interes, oamenii comunică doar la suprafață, urmărind atingerea unor scopuri cât mai palpabile, fără să fie interesați și de transmiterea reală a unor sentimente, credințe, atitudini, experiențe, adică a acelor lucruri care sporesc umanitatea din om și îl fac mai bun. Dar această acțiune de transmitere ne privește pe toți, pentru că ea „ne-a prins, de-a lungul timpului, în împletitura lungului lanț alcătuit din bărbații și din femeile care au trăit înaintea noastră și din cei alături de care trăim în prezent”.

Așa sună o primă frază din prezentarea unei excelente cărți din tipologia celor motivaționale, care mi-a dus multă liniște, seninătate și bucurie la lectură, punându-mă serios pe gânduri. Transmiterea. Despre ce ne aducem unii altora este un volum colectiv, apărut la Editura Spandugino, plin de forță de convingere, de surprize, frumos construit, seducător în întregul lui. Cartea se dedică „tuturor copiilor lumii, celor care am fost noi înșine, celor care se vor naște în anii care vin, într-o societatea mai solidară” și este rodul întâlnirii unor minți luminate, a unor autori (8 la număr) cunoscuți și apreciați în domeniul lor de activitate, din psihologie, filosofie, sociologie, psihiatrie, pediatrie, educație. Mi-a plăcut mult reflecția unei autoare, care spune că „Transmiterea constă în acea atenție acordată Celuilalt, care scoate la iveală ce este mai bun în el.” (Christiane Singer), pentru că întotdeauna mi-am dorit asta în toate relațiile mele cu oamenii, voind să descopăr în ei ceva bun, sensibil, original, valoros, un talent anume care să-i individualizeze.

Toate capitolele din carte sunt pasionante, și uneori revin la ele pentru a reflecta asupra unor idei. Ieri am poposit la capitolul 5, unul despre transmiterea spirituală, scris de Matthieu Ricard, călugăr budist, fotograf și interpret al lui Dalai-Lama. El vorbește despre complexitatea relației dintre maestru și discipol, despre sursele unei transformări interioare, despre smerenie și despre faptul că e important să te transformi tu însuți „pentru a-l sluji mai bine pe celălalt și a contribui la o lume mai bună”. Are și trei recomandări concrete, sfătuindu-ne să fim binevoitori a priori cu cei pe care-i întâlnim, să rămânem modești, pentru că aroganța ne împiedică să învățăm și să dobândim calități noi, să căutăm tovărășia unor prieteni de bine, și, dacă e posibil, a unor maeștri spirituali. Bune sfaturi! Voi reveni.