Daca prof. Florin Lazar n-ar reprezenta un partid uzat (firesc) de guvernare, cursa electorala bacauana ar fi o disputa in trei. In aceste conditii, Dumitru Sechelariu si Romeo Stavarache ramân protagonistii urnelor.
Nu-l cunosc pe Dumitru Sechelariu. Stiind ca scriu la Desteptarea de prin 1992, unii vor zâmbi. Adevarul acesta este insa: nu ne-am vazut niciodata, n-am schimbat nici macar o vorba la telefon. Pentru mine, Desteptarea, ca jurnalism, este un hobby. Fiind profesor, la catedra, nu sunt dependent financiar de Desteptarea. Niciunul dintre redactorii sefi pe care i-a avut Desteptarea – chiar si unul dintre cei care ma „faulteaza” mereu, fara motiv – nu poate spune ca Dumitru Sechelariu sau altcineva mi-ar fi spus vreodata ce/cum sa scriu. Daca s-ar fi intâmplat asa ceva, as fi plecat imediat/definitiv din redactie.
Il cunosc pe Romeo Stavarache. Ne-am intâlnit de mai multe ori, in situatii oficiale, si am vorbit cordial. Eu, cel putin, am fost sincer. O singura data i-am spus public, intr-un editorial, ca m-a dezamagit: atunci când Adrian Paunescu, pupincuristul ceausist, a sters pe jos cu dânsul, intr-o emisiune televizata, fara sa primeasca nicio replica. Atunci, ca bacauan, m-am simtit umilit. Intr-un alt context oficial, cineva foarte drag mie, si corect, i-a solicitat primarului Stavarache o aprobare intr-o chestiune care, daca principiile liberei concurente ar fi fost respectate, ar fi avut sanse de câstig. Nu i-a acordat insa nicio sansa. Primaria a gestionat aiurea (eufemism, desigur) acea problematica ajunsa apoi pe ordinea de zi a instantelor. Atunci mi-am pierdut increderea in primarul Stavarache.
Nu-l cunosc pe Dumitru Sechelariu. Am auzit/citit vrute si nevrute despre dânsul. Probabil ca unele sunt adevarate; nu-l „acuz” ca a evadat dintr-un calendar al sfintilor. Instantele, din câte stiu, nu l-au gasit insa vinovat, desi Justitia si lumea politica ostila l-au hartuit binisor. Intr-un stat de drept, aceasta nevinovatie nu ar fi un criteriu de valorizare? Numai daca esti de rea credinta poti nega evidentele.
Il cunosc pe Romeo Stavarache si din câteva prapastii in care a cazut in ultimul timp Bacaul. Este de domeniul evidentei ca, in mandatul Sechelariu, Bacaul era liderul economico-financiar al Moldovei. Acum, dulcele târg al Iesilor ne priveste cu aroganta, de la mare inaltime. Unii veti spune ca Bacaul a fost victima Crizei. Eu intreb: o fi ocolit Criza, miraculos, zona Iasi? Jenant este si faptul ca pâna si un orasel care pâna mai ieri avea doar pretentii de oras care deschide orizonturile turistice catre nordul Moldovei, Piatra Neamt, ne priveste tot de sus. In jocul politic al adjudecarii unor centre de putere, precum Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, si pietrenii ne-au lasat corigenti. Am vizitat in ultimii ani, de mai multe ori, Suceava, si am inteles ca Bacaul nu mai este nici macar pe ultimul loc al podiumului.
Nu-l cunosc pe Dumitru Sechelariu, dar stiu ca Bacaul avea viata, umplea stadioanele/salile diviziei A, la fotbal, la handbal, la… Mai stiu ca orasul nu era asediat de gropi, ca latratul/muscatul de maidanez nu fusese inca inventat. Turistic vorbind, Bacaului nu i s-a propus nimic in ultimul timp. Daca ai un musafir occidental, trebuie sa alergi cu el la Slanic, la Piatra, la Iasi, la Suceava sau in Nordul Moldovei. Mai stiu ca unele obiective de referinta, precum Catedrala, isi au originea in eforturile lui Sechelariu.
Unii profesori imi spun ca Romeo Stavarache le-a oferit tichete de masa si premii pentru olimpici. Asa este. Cine a spus ca Dumitru Sechelariu n-ar face asta? Si-apoi, nici nu mi se pare a fi o virtute, atunci când rasplatesti, cu banul public, munca unor oameni. Pâna si Vanghelie a priceput chestiunea asta.
Câte ceva despre loialitate. Critic acerb al lui Dragos Benea, Romeo Stavarache i-a devenit, brusc, aliat, desi in actuala campanie electorala l-a facut praf, de curând, pe liderul pesedist, la Buhusi, in lipsa acestuia. Asa ceva nu se face. Nu putem fi parteneri la Bacau si inamici in vecinatatea acestuia. Nefireasca mi se pare si atitudinea fata de Gabriel Berca, un om care a muncit cu folos pentru P.N.L. Veti spune ca este vorba doar despre jocul politic. Chiar si in politica trebuie sa existe usoare urme de etica.
Cu povestea asta pe care v-am depanat-o, unii veti spune ca mi-am batut cuie-n talpa, atât cu Sechelariu, cât mai ales cu Stavarache. Aiurea: mie nu mi-e teama de nimeni: nici macar de Dumnezeu. Ultima afirmatie nu este o blasfemie. Dumnezeu este Tatal meu. Un fiu caruia ii este frica de Tata nu este om normal. Cu Dumnezeu am relatii de credinta si de mare respect.
In unele tari, precum Argentina, Australia, Belgia, Brazilia, Chile, Cipru, Ecuador, Liban, Peru, Elvetia sau Turcia, votul este obligatoriu. Principala metoda de constrângere prin care se incearca determinarea populatiei sa voteze este amenda pentru cetatenii care nu fac acest lucru. Nu in toate tarile amintite se si aplica astfel de legi, dar s-a observat ca procentul votantilor este mai mare intr-un stat cu vot obligatoriu, chiar daca amenda nu mai este ceruta, uneori, de stat. Nu sunt adeptul unor asemenea constrângeri, dar cred ca normalitatea fiintei noastre o constituie exercitarea acestui drept democratic. De ce sa hotarasca doar unii, foarte putini, uneori, si mai ales cei momiti cu tot felul de nimicuri si minciuni, in numele nostru? Eu nu mi-as permite nici sa critic, nici sa laud un primar, daca nu mi-as fi exercitat votul. Mai ales acum, când primarul este ales din primul tur, spiritul nostru civic are o obligatie elementara: prezenta la urne. Ce-ar fi sa iesim cu totii la vot? Altfel, de ce Dumnezeu am mai aplaudat Revolutia, daca-i tot lasam pe altii sa decida in numele nostru?
Ion Fercu
Ce-ar fi sa iesim cu totii la vot?
