În “Cercul poetilor disparuti”, regretatul actor Robin Williams, un comediant genial, de o sensibilitate si o intensitate unice, interpreta rolul unui profesor excentric, nonconformist, pe nume Keating.
Cum atmosfera din colegiul in care preda era una artificiala, rigida, profesorul de literatura vrea sa primeneasca aerul de acolo si sa-i învete pe elevii sai si altceva decât buchia cartii. Pentru ca, de fapt, literatura e arta, iar ea trebuie simtita, nu omorâta, disecata, analizata în niste plachii indigeste de comentarii.
Keating, jucat exceptional, ardent, de catre Robin Williams, le spune învataceilor sai sa pretuiasca frumusetea, clipa, ziua, sa dea un sens vietii lor, care poate iesi din anonimat astfel, devenind palpitanta, extraordinara.
Îmi amintesc delicioasele jocuri de cuvinte ale lui Keating, modul sau original si extrem de sugestiv de exprimare, faptul ca respira libertate.
Asta era si ideea la care tinea cel mai mult si îsi dorea sa o transmita elevilor sai, eliberarea de conformism, de preconceptii, de teama, de lucrurile impuse într-un chip nefiresc, autoritar, discretionar. Fiecare în viata trebuie sa traiasca potrivit propriului sau ritm, potrivit conceptiilor, ideilor, convingerilor si principiilor sale.
Si normal este ca fiecare om sa mearga pe drumul sau, liber ales. Neuitând sanatosul dicton latin Carpe diem. Spun toate astea pentru ca, uitându-ma în jur, nu vad decât aceleasi manevre de manipulare grosiera, de abatere a atentiei oamenilor de la lucrurile care au cu adevarat valoare in existenta noastra.
Subcultura televizata data drept democratie, publicitate agresiva, difuzata fara niciun discernamânt, directive, mai mult sau mai putin mascate, alinieri si aliante contra firii, într-un cuvânt, spectacol ieftin, grotesc.
Nu e de mirare ca românii sunt atât de posomorâti, de înclinati spre depresie, din moment ce li se serveste mereu acelasi spectacol de prost gust. E clar ca nimanui nu-i pasa de sanatatea noastra, de cea trupeasca, si de cea mentala.
Riscam astfel sa ajungem niste dezamagiti cronici. Si ar fi mare pacat, pentru ca n-am mai vedea lucrurile frumoase din viata. Am uita sa râdem si sa ne bucuram. Apropo de asta, am citit undeva ca în unele tari se organizeaza seminarii de râs.
Cu sau fara acestea, mai bine ar fi sa ne amintim de îndemnul minunatului profesor Keating: Carpe diem! Si sa nu-l uitam pe Robin Williams, un mare actor, care ne-a daruit atâtea clipe de bucurie, de înseninare.
