Se simte apropierea Betleemului în duminica de după prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Pe de o parte, suntem asezați în lumina binecuvântat rânduită a atenției noastre, ce trebuie îndreptată către fragilitatea nevoinței Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș, spre discreția Sfântului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, și decența cărturarului Sfânt Dosoftei, mitropolitul Moldovei, cinstiți cuvioși ai acestor zile de început de lună Decembrie. Pe de altă parte, suntem țintuiți invitației la cea mai de preț nevoință adresată de către Dumnezeu firii umane întru această zi: mereu este vremea de a săvârşi binele și a privi în Sus. Un soi de colind-chemare spre a progresa duhovnicește, de a ne umple sufletele de sensuri nou descoperite și vădit legate mai mult de Cer, decât de pământ.
Alegoria zilei ne oferă indiciul unui praznic – invitație, pe care trebuie să-l parcurgem ca să fim vii. Lecturată, minunea tămăduirii femeii gârbove vine să ne spună multe. Că trebuie să ne vedem! Că fără de Domnul am fi cu toții gârbovi, cocoașe umblătoare, privitori ai țărânei ca la un ultim locaș și ca la o ultimă șansă de odihnă. Că doar El poate să facă o astfel de minune și în modul acesta. Sâmbăta, în sinagogă, în plină desfășurare a cultului, călcând în picioare cutumele sociale și religioase ale vremii. Nu pentru a le sfida și nu din îngâmfare, ci din dragostea pentru aproapele suferind… Într-o lume a prejudecăților și a constructelor sociale, cuvintele Sale ne cam sună și nouă, când suferința celuilalt ne creează stări de silă ori de judecată. Avem un Dumnezeu al existenței imediate, Care nu doar predică ci și vindecă, nu doar vindecă ci și hrănește, nu doar hrănește ci și bucură omul. Căruia îi pasă! Și Care nu încape în limitările noastre, deseori penibile, de farisei întârziați în istorie. Aceasta este chiar lecția săptămânii!
Cu prilejul fiecărui moment în care ne înfățișăm înaintea Domnului, asumându-ne responsabil gârbovirile sufletești, ne regăsim în situația femeii smerite de astăzi. Depinde de noi, ce vrem să auzim și să primim de la Dânsul.
Să ne rugăm să rămânem în limpezimea de Cer a Bisericii și în dulceața hrănitoare de mântuire a Ortodoxiei. Să ne rugăm! Cu luniștea celui ce știe de-acum că nu poate birui singur.
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
