Am suportat, acum două zile, cele aproape 40 de grade Celsius care s-au revărsat asupra Bucureștiului. Dar și canicula unui drum de circa 600 de kilometri dus-întors cu mașina din și spre Bacău.
Asemenea zile caniculare nu sunt însă o noutate pentru Capitală mai ales, unde betonul și asfaltul fac legea.

Ceea ce ne cam sperie pe toți sunt amenințările asupra viitorului apropiat al omenirii, asupra mediului climatic în care vom trăi. Încălzirea globală, poluarea multiplă – sunt deja teme dezbătute planetar. Concluziile sunt acum clare: ne confruntăm cu temperaturi record și cu mai multe valuri de căldură.
Ultima lună a fost cea mai caldă înregistrată până acum pe Pământ.

Vorbim tot mai des despre încălzire și evenimente extreme. Autoritățile regionale, precum cele ale Uniunii Europene, știu un lucru clar: dacă omenirea nu își va încetini emisiile de gaze cu efect de seră pentru a combate încălzirea globală, viitorul e roșu. Trei rapoarte publicate zilele trecute notează efectele schimbărilor climatice de pe planetă. Criza climatică în care lumea este scufundată a lovit Europa din greu, cu temperaturi mai mari cu 2 grade Celsius peste normal.

Că temperaturile cresc e deja un lucru comun, dar și mai grav este că luna iunie a fost o lună record și la concentrațiile de dioxid de carbon (CO2) – principalul gaz cu efect de seră.

Însă pentru că tot am fost prin București, chiar prin zona prin care Caragiale își făcea des veacul, mi-am amintit imediat și de celebra replică din schița cu același nume: „Căldură mare”. Dar și de numele străzilor pomenite acolo, Pacienții și Sapienții, nume care semnifică răbdare și înțelepciune. În schița maestrului era vorba însă numai de… 33 de grade la umbră, monșer.