Bricolaje: Înghitim prea mult zat

Putini sunt oamenii pe care-mi place sa-i urmaresc la emisiunile de televiziune, unde sunt invitati. Unul dintre ei este actorul Dorel Visan, ardelean asezat, cu înfatisare de bun gospodar, om echilibrat, cu un solid bun simt, hâtru si sfatos, totodata. Dorel Visan are o impresionanta cariera, atât pe scena, cât si în film, a fost director de teatru, profesor universitar, în timpul liber care-i mai ramânea scriind poezie. A creat, în cinematografie, personaje memorabile, l-a interpretat magistral pe Ion Creanga, printre altii, desi parerea lui despre filmele românesti nu este una dintre cele mai bune. Actorul e nemultumit de felul în care sunt scrise scenariile, de personajele “liniare, schematice”, în genere de falsul, care în arta, “darâma tot”. Recent, i-am citit un interviu publicat în revista OK!, care m-a pus pe gânduri, pentru ca sunt multe adevaruri triste formulate acolo de un om cu o bogata, complexa experienta. Am gasit lucruri care nu-mi sunt nici mie straine, pentru ca împartasesc multe dintre observatiile aspre, dar exacte ale faimosului actor. Dorel Visan spune, de pilda, ca la noi acum, în România, e o “viata desucheata”. Am batut toata lumea. N-am vazut asa ceva. La noi e foarte mult zat. Mult zat si prea putina cafea. si zatul asta mai e si fiert de trei, patru ori. Iar românul îl înghite. Aici e marea mea întrebare. Cât de usor de manipulat e neamul asta?!” E o întrebare pe care cred ca si-o pun destul de des toti cei care mai au bunul obicei de a-si folosi propria minte. Iar raspunsurile nu sunt, din pacate, decât dezamagitoare. Pentru ca suntem “un neam ciudat, de rascruce de drumuri”, credul, usor de înselat, dupa cum zice maestrul. Dar ce e si mai rau, e faptul ca românii s-au obisnuit sa duca o viata prefacuta, sa nu mai respecte pe nimeni, sa nu mai aiba rusine. La noi, atâta timp cât traiesti, nu esti apreciat. Recunoasterea vine de abia dupa disparitia oamenilor valorosi. Minciuna, falsitatea, distrugerea sunt acum la ordinea zilei. În lume sunt oameni care merg spre sublim, ziditorii, si oameni care merg spre mizerabil, distrugatorii. Cu primii, daca sunt mai puternici, o anumita zona înfloreste, pe când cei din urma nu aduc decât dezastrul. Asa suna constatarile amare ale lui Dorel Visan care, la 75 de ani, sanatos si voinic fiind, spune ca nu e batrân, pentru ca se simte bine. Si pentru ca, oricum, “coordonatele existentiale ale omului se fac prin mental”. Sfatul lui este sa nu te declari bolnav sau batrân, sa zici mereu invers, învingatorii fiind aceia care sunt pregatiti pe plan mental. Întrebat ce anume l-a facut mare în viata, Dorel Visan raspunde simplu: Munca. Credinta într-un ideal. si credinta în iubire. Credinta ca nimic nu se face fara atmosfera de iubire. Cum sa nu ajunga la tine spusele îndragitului actor, sa nu te patrunda, când sunt atât de adevarate? Daca nu vom lua aminte la astfel de vorbe întelepte, vom continua sa înghitim numai zat, fiert de trei, patru ori, si vom da apa la moara distrugatorilor care ne împing spre o zona mizerabila.