Obositoare campanie, bine ca se termina si asta, ca mi-a ajuns sa aud numai lucruri rele. Prea multe atitudini politicianiste, prea multe multe prevestiri negre, cum ca ar fi vorba despre un simulacru de cea mai proasta calitate, ca se mizeaza pe o “solidaritate negativa”, ca alegerile astea nu vor aduce nimic nou, neinsemnând vreun “punct de cotitura”, nici vreo relansare a unor viziuni, a unor proiecte, etc. Ca viitorul parlament va fi unul “toxic”, mai rau decât cel precedent, si ca in el vor intra multi neaveniti, indivizi dubiosi, personalitati compromise, vai si amar de soarta noastra! Ce altceva sa mai astepte pesimistii incurabili decât apocalipsa! Mi-e profund nesuferita larma asta, si nu mai suport vaicarelile, minciunile sfruntate si manipularea grosolana. Pentru ca e o tactica si asta, sa sperii oamenii, sa le anihilezi vointa, capacitatea de a se mai impotrivi cumva la rau si de a lupta ca sa-l inlature. Totul e sumbru si incrâncenat. Acum câtiva ani, mai demultisor, e drept, oamenii erau mai relaxati in timpul campaniilor, in 2000, de pilda, in Timisoara aparusera niste cutiute nazdravane, continând ceaiuri electorale, cu sloganuri umoristice. Cunoscutul caricaturist Stefan Popa Popas desenase pe cutii figura politicienilor candidati la alegeri, iar scriitorul Marcel Tolcea facuse textele. In colectia mea de reviste dau peste câteva din aceste sloganuri amuzante si le reproduc si pentru dumneavoastra, ca sa va mai destindeti, sa va mai descretiti fruntea. Sa vedem, asadar, cum sunau spiritualele inscrisuri: la Emil Constantinescu, textul zicea asa: “Ce-Ai votat, asta bei!”, la Vadim Tudor: “România sa fie condusa de o mâna de menta!”; pentru Petre Roman: “De vrei Kent, de vrei valute, RePeDe un ceai de fructe!; in fine, la Ion Caramitru, in amintirea Hamlet-ului jucat de acesta, cu mare succes, scria: “Tu bei sau tu nu bei, aceasta-i intrebarea”.
Din pacate, multi dintre glumetii de altadata au devenit si ei depresivi, ca pârdalnica asta de depresie ne tot ameninta natia. Iar cei care mai râd, o fac si ei tot mai crispat. Râd, dar nu e râsul meu, vorba unui amic. S-a degradat si umorul, rar mai dai peste ceva de calitate, putini mai sunt profesionistii pe care merita sa-i urmaresti. A revenit Florin Calinescu la Pro TV cu serialul „Tanti Florica”, in care joaca in travesti. Dar m-am uitat doar de vreo doua ori, mi-am pus mâinile-n cap, vazând cum isi da el poalele peste cap acolo, si m-am lecuit. Mai bine nu revenea pe ecran, se abtinea, ca era mai cu/minte. Pentru ca revarsarea aia de vulgaritate nu face bine nimanui. Oare chiar urmareste cineva sa ne tâmpeasca definitiv? Nu e destula trivialitatea, grosolania, de care ne izbim zi de zi, in societate? Mai trebuie sa o impachetezi si sa o livrezi la televiziune intr-un asa-zis produs artistic? Care, nu ma indoiesc, are succes la public, atinge cote mari de rating, dar sa tot cobori stacheta de dragul audientei parca nu e tocmai o treaba normala. Apropo de alegeri, si nu la cele politice ma refer acum, ci la acelea care dau o noima vietii noastre. Oare de ce n-am alege bunul-gust, bunu-simt, adevarul, demnitatea, onoarea, eleganta? Eu cu ele votez, aceasta-i alegerea mea.
Bricolaje: Alegerea mea
