Dincolo de bârfe şi de clişee, de zgomotul de fond al discursurile patriotarde, antisemite sau moralizatoare, aşa se vrea cartea Tatianei Niculescu, „Regele şi Duduia”, avându-i ca protagonişti pe regele Carol al II-lea şi pe Elena Lupescu. Autoarea s-a orientat bine, ţinând cont de preferinţa publicului pentru biografiile unor personalităţi ieşite din comun, a unor figuri istorice de prim rang, mai ales atunci când viaţa acestora a avut şi un puternic parfum de scandal politic și unul impregnat de erotism. Așa cum s-a întâmplat cu regele Carol al II-lea și cu „Lupeasca” (așa cum era numită, popular, amanta principelui României), „jidoavca cu păr roșu”, care era socotită o femeie diabolică, perversă, de moravuri îndoielnice, în fine, foarte schimbătoare, în funcție de interese, odioasă, într-un cuvânt. Povestea acestei iubiri regale interzise a fost asemănătoare cu aceea a regelui Eduard al VIII-lea (văr cu principele nostru) care a abdicat de la tronul Regatului Unit, fiind îndrăgostit până peste cap, fără putință de scăpare, de americanca Wallis Simposon, o femeie fără origini nobile şi de două ori divorţată.

Tatiana Niculescu este pasionată de istorie, cărţile ei despre regina Maria, regele Mihai I, Arsenie Boca, Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, au un mare succes în rândul cititorilor, fiind scrise cu meșteșug, după ample documentări, cercetări ale arhivelor de epocă, scriitoarea încercând să rămână obiectivă, în majoritatea cazurilor. Desigur, ea are parte și de contestații, succesul cărâilor ei iritând pe mulți. Cert rămâne faptul că scrie cursiv, într-un stil jurnalistic, atrăgător, cu o bună tehnică de relatare a evenimentelor, refăcând filmul acestora. Descrie și decupează sugestiv scene, fixează cadre, se oprește la detalii semnificative, combină inteligent informațiile din diverse surse, evitând, cu diplomație, subiectivismul. În fine, știe să țină trează curiozitatea cititorului. Mai cu seamă cei mai tineri pot afla lucruri interesante despre o perioadă istorică tulbure și turbulentă și despre un rege pe nedrept cunoscut doar ca un playboy iresponsabil, trădător de țară, el fiind, în fapt, un spirit progresist, de tip iluminist, contribuind major la modernizarea României.

Dar punctul forte al volumului este corespondența dintre cei doi îndrăgostiți, din care redau un mic fragment edificator pentru pasiunea care-i lega.

„Probabil că numai eu nu dorm, mă simt atât de aproape de tine, îmi pare că stăm de vorbă, ca de obicei, despre întâmplările şi vorbele zilei. Din păcate, curând, trista realitate îmi spune că sunt singur, fără tine, iubita mea adorată. Ce faci tu la ora asta? E trecut de 1.15 şi îţi scriu gândindu-mă nebuneşte la tine, strigându-ţi că te ador, că te idolatrizez, că te doresc, tu, singurul meu bine, tu, celălalt eu al meu. Căci tu eşti eu, şi eu sunt tu”. Contopire totală, aşadar, de unde se vede că regele era un tip de o sensibilitate și sentimentalitate aparte, un mare romantic. Tipul acesta de iubiri în care exista comunicare continuă și atât de de multă intimitate pe toate planurile, inclusiv cel spiritual, o miununată complicitate, e din alte vremuri, acum știrile mondene fiind pline de șiruri de amanți și amante, despărțiri, divorțuri. Citiți ,,Regele și Duduia”, ca să vă delectați cu amănunte, uneori savuroase, despre povestea specială, de senzație, a doi îndrăgostiți care au înfruntat multe adversități, au trecut prin situații limită, au renunțat la putere, au suferit, fiind defăimați, disprețuiți, numai pentru a rămâne împreună.



PUBLICITATE