Batranii timpului nostru

A fi batran nu inseamna ca esti pierdut. Dimpotriva, mai exista vigoare si dorinta, asa ca si noi cei ajunsi la varsta a treia mai putem urca pe scena, mai putem spune o poezie, o snoava, un cantec, dar si a bate talpa la podea in hora. Nimic nu-i mai grozav pe lumea asta decat sa vezi un batranel sau o batranica care aduc pe scena, in ritmul muzicii, dansul si cantecul popular indragit inca din anii tineretii. E drept ca, la inceput, stanga unul, dreapta doi au dat bataie de cap. Cu timpul dansul acesta a capatat puteri depline. O, doamne! Sa vezi insa aBrasoveanca” atat de indragit si bine executat, incat poti spune ca se joaca „pe sarma”. Cand pe scena e intreg ansamblul, batranii timpului nostru par un covor de rara frumusete. Viata noastra devine mai frumoasa odata cu inaintarea in varsta, stiind ca suntem trecatori, iar ce lasam in urma noastra conteaza. Avem o zestre interioara deosebita, dar si calitati sigure care ne conduc spre realizarea de spectacole. De fiecare data pornim cu bucurie in suflet, avand cu noi cea mai fragila arma – cantecul. Si cu el in inima si in suflet, asemenea unei pasari sub soare, strabatem hotarele judetului Bacau si nu numai. O problema discutabila ar fi singuratatea. Sigur de tot! Iubirea este un miracol pe care nu ai dreptul sa ti-l refuzi. Tocmai din acest punct de vedere viata ne uneste la capitolul dragoste. Destinul nostru este legat de tot ce inseamna cunoastere si intelegere. Ansamblul aBrancoveanca”, condus cu o deosebita dragoste si competenta de catre Natalia Bichescu – presedinta clubului, avand sprijinul permanent al doamnei Carmen Silitra, director al Fundatiei, zilele acestea da zor pentru pregatirea celui de al zecelea spectacol. Daca ne afirmam prin aceste spectacole, nu dorim altceva decat sa stabilimm relatii sincere si armonioase cu toti cei carora le prezentam. Mana destinului intervine printre noi, pentru a releva o alta fateta a personalitatii noastre: a demonstra ca la varsta a treia inca se mai poate canta cu o voce vibranta, patrunzatoare ce isi cauta loc in sufletul fiecarui.Scris de Cezar Ilie, corespondent al Fundatiei aC. Brancoveanu”