Pe strada Maramures, lucrarile de reabilitare din anul 2008 s-au desfasurat fara cap si in ritm de melc. Conductele au fost montate de o firma. A venit ulterior o alta, care a reparat ce a gresit prima. Locatarii au reclamat de nenumarate ori disconfortul pe care au fost nevoiti sa il indure. Cu chiu cu vai, obiectivul a fost finalizat. Spre disperarea celor care locuiesc in capatul strazii. Acestia s-au trezit ca au fost uitati. „Parca nu am fi de pe aceeasi strada, ne-a declarat Alexandra Nafornita, locatar in blocul 32. Iesim din casa direct in gropi si mizerie. Eu am o casa la tara si e mai curat acolo pe drum. Si nu platim taxa de salubrizare din Bacau!” Locatarilor nu le-a venit sa creada cand au vazut ca muncitorii toarna beton pana la cativa metri de blocul lor. „Ca sa schimbe conductele, au sapat, au pus pietris deasupra, dar nu au mai asfaltat, ne-a declarat si Danut Raileanu. Bineinteles ca s-a tasat pietrisul si au aparut gropile. Oricum, daca nu au continuat lucrarile atunci cand erau in zona, sigur nu se intorc dupa atata timp.” Ana Nita, alt locatar, ne-a declarat ca simplul drum pana in capatul aleii este o aventura. Bacauanii care au adresa pe Maramures, in capatul lasat de izbeliste, au slabe sanse sa vada strada asfaltata. In evidentele Primariei Bacau, aceasta figureaza ca fiind modernizata. Am incercat sa obtinem o explicatie sau chiar o promisiune pentru locuitorii de pe strada Maramures, insa purtatorul de cuvant al Primariei Bacau nu a fost de gasit.
Un istoric de tot rasul
[ad#stire]Lucrarile de reabilitare a strazii Maramures au fost un cosmar pentru locatari. Acestia au fost obligati timp de luni de zile sa asiste la pauzele lungi si dese ale muncitorilor si la operatiuni terminate si reluate, totul pe bani publici. Etapele de santier s-au incalecat, de parca s-ar fi lucrat dupa ureche, nu pe baza unui proiect. Lucrarile, incepute in februarie 2008, mergeau incet. Oamenii au sesizat de multe ori primaria. Au aflat ca firma care „prinsese” afacerea avea mai multe lucrari. Strada a fost sapata, pentru amplasarea conductelor de apa si de canalizare. Dupa ce s-a astupat santul, s-au reluat sapaturile: canalizarea era subdimensionata si a fost nevoie de o a treia conducta. A preluat operatiunea o alta firma. La vremea respectiva, muncitorii insisi radeau de coordonarea santierului. La indignarea locatarilor raspundeau cu umor: „Are primaria bani!”
Doina Mincu
