29 martie 2024
OpiniiRomâna pentru toțiBacăul – excurs toponimic (I)

Bacăul – excurs toponimic (I)

Cele ştiute

Cercetători, istorici, studenţi şi elevi curioşi să afle despre primele datări ale numelui de aşezare umană Bacău au avut la îndemână o lucrare apărută acum 30 de ani, la Editura Academiei Române. Se numeşte „Tezaurul toponimic al României. Moldova”, adică „Repertoriul istoric al unităţilor administrativ-teritoriale (1772-1988)” (Bucureşti, 1991), şi este realizată de un colectiv de specialişti de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iaşi, coordonat de Dragoş Moldovanu. De aici aflăm că toponimul a fost înregistrat mai întâi în „Recensământul populaţiei Moldovei din anul 1774”. Era numit Târgul Bacăului şi făcea parte din Ocolul Bistriţei de Jos. Un an mai târziu, şi-a redus titulatura la Târgul Bacău (potrivit lui Nicolae Iorga, în ale sale „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, vol. XXII, Bucureşti şi Vălenii de Munte, 1901-1916). Localitatea a cunoscut mai multe ipostaze administrative: târg, politie, comună urbană, oraş, municipiu.

Înapoi în timp



Echipa ieşeană nu a cunoscut odihnă. Mircea Ciubotaru, Vlad Cojocaru, Gabriel Istrate şi din nou Dragoş Moldovanu au continuat cercetările şi au elaborat partea a 3-a a aceluiaşi Tezaur toponimic, preocupându-se de această dată de „Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine (exclusiv slavona)”, pentru intervalul temporal 1332-1850 (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2004; Institutului de Filologie Română „A. Philippide” i s-a alăturat Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”; dicţionarul poate fi consultat şi la Biblioteca Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău).

Varietăţi grafice

Este impresionantă multitudinea denumirilor pe care le-a primit de-a lungul timpului aşezarea de la confluenţa Bistriţei cu Siretul, iar trimiterile bibliografice atestă o muncă uriaşă depusă de toponimişti. Aşezăm toate numele localităţii în relaţie cu limba în care au fost formulate:

a) Cuvântul „Bacău”

latină-polonă: Bachkowya (1409), Baccow (1741);

latină: Bako (1431), Bakow (1468), Bacco (1476), Bacovia (1481), Baco (1493), Bacho (1537), Bacouia (1588), Bachon (1591), Baccovia (1618), Bacchovia (1631), Baccouia (1640), Bakovia (1645), Bachovia (1650), Backovia (cca 1655), Bascovia (1670), Babo (1717), Bakov (1748);

germană: Backou (1530), Bakou (1686), Backov (1775), Bakow (1776), Baccow (1782), Baccov (1784), Bakau, Bakeu (1788), Bekeu (1789), Bacau (1794), Baccao, Bakao (1802), Bako (1808), Bakoau (1809), Bacao (1814), Bacou (1816), Baco (1817), Bakaou (1830), Bakéou (1834);

 – maghiară: Bákó (1552), Baka (1653);

polonă: Bakowa (1554), Bakow (1600);

turcă: Bakau (1750-1751), Bakof (1823);

rusă: Bakeu (1794), Bakéo (1808);

engleză: Bakeou (1848).

 

 

 

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri