Cu rezultatul de 8.14, atletul CSM Onești a devenit performerul continental al sezonului și locul 3 mondial la săritura în lungime.
Pentru a privi Europa de sus nu trebuie neapărat să urci cei 4.910 metri ai Mont Blancului. În unele cazuri, distanța este mult mai mică: „doar” 8.14 metri. Și se străbate în lungime. Sigur, pentru a o parcurge, e nevoie de ani de muncă, o zi inspirată și câteva secunde în care elanul, înălțarea și tehnica săriturii să se pupe perfect cu un prag olimpic. Pentru Gabriel Bitan, ziua aceea inspirată a venit la finalul săptămânii trecute. Sâmbătă, 6 februarie, atletul CSM Onești a trecut, pentru prima dată în cariera sa, granița celor opt metri la săritura în lungime. Mai mult. Gabi reușit un fabulos 8.14 metri care nu doar că i-a adus titlul național de Seniori și de Seniori Under 23, dar l-a propulsat pe acoperișul Europei. Mai ceva decât Mont Blancul! „Cu acest rezultat sunt liderul european al sezonului și pe locul 3 în lume”, precizează sportivul în vârstă de 22 de ani, care vrea să împingă și mai mult limitele: „Aveam nevoie de această săritură. Practic, ea îmi deschide, în sfârșit, ușile la care am bătut ani la rândul”. Batem și noi la ușa noului lider european, pentru a afla exact cum a fost. Și ce va mai fi.
-Gabi, încă o dată felicitări. Un rezultat care ne-a făcut să ne frecăm la ochi.
-Exact asta a fost și reacția mea. Opt-paișpe? Wow! Culmea este că, deși au trecut câteva zile de la concurs, continui să mă aflu sub efectul acestui rezultat. Încă sunt puțin surescitat și probabil că așa este și normal.
-Sigur că este normal, atâta vreme cât această săritură te-a propulsat în topul european și mondial.
-Știți cum se întâmplă, marile bucurii nu vin niciodată singure. Iar să devii liderul european al sezonului și locul 3 mondial chiar este o mare, o foarte mare bucurie. Când am aflat, a fost nevoie să mă mai frec o dată la ochi, ca atunci când ești sculat brusc din somn.
-Apropo, ai dormit sâmbătă seara?
-N-am dormit deloc. Mi-era și greu. Și nu doar că atunci când am ajuns acasă, părinții făcuseră deja toate pregătirile pentru a sărbători rezultatul. Fripturile erau pe masă, vinul fusese turnat în pahare, iar casa era plină de unchi și de mătuși. A fost plăcut, dar nu petrecerea în sine mi-a alungat somnul, ci faptul că eram, în continuare, conectat la reușita din timpul concursului. Revedeam o dată, și încă o dată, și încă de foarte, foarte multe ori acea săritură.
-A câta a fost?
-A patra. Am și renunțat la ultimele două pentru că eram prea marcat de reușită și sigur le-aș fi ratat. Nu avea niciun rost. M-am îndreptat spre colțul în care se aflau colegii și antrenorul meu, Cornel Grigore, care m-a îmbrățișat imediat. În sfârșit, anii de muncă dăduseră roade!
-O întrebare de profan: de ce este nevoie, în afară de talent și muncă, pentru a reuși un astfel de rezultat, 8.14 la lungime?
-Ai nevoie ca totul să se potrivească perfect. Și în cazul meu, totul s-a îmbinat: și elanul, și înălțarea, și tehnica săriturii. Dar toate acesta nu ar fi fost puse cu adevărat în valoare dacă nu ar fi fost așezate pe pragul ideal. Am avut un prag olimpic. Există și o poză care surprinde faptul că între vârful pantofului meu și plastilina de pe pragul de bătaie nu încape altceva decât o foaie de hârtie. Adevărul este că am mai îmbinat foarte bine elementele de bază, dar, fără a avea un prag pe măsură, mi s-a întâmplat să pierd centimetri importanți. Gândiți-vă cum ar fi fost ca bătaia să fie la zece centimetri de plastilină!
-Ce înseamnă această reușită pentru un atlet care, la un moment dat, era, hai să nu spun tentat să abandoneze activitatea, dar să o lase mai moale, văzând că accidentările nu-i dau pace?
-Să știți că nu spuneți rău! Nu că intenționam să o las mai moale, ci chiar eram hotărât să renunț la sport. Aveam o stare proastă, aveam probleme medicale care nu-mi dădeau pace și mi se părea că nu-i loc de progres. Părinții mei – și ei foști atleți – au avut însă un rol hotărâtor. Având foarte multă încredere în mine, au reușit să mă facă să-mi recapăt și eu încrederea în potențialul meu. Totodată, am avut șansa ca CSM Onești, clubul meu, să-mi dea credit într-o perioadă în care eu poate că nu confirmam așteptările puse. Eram accidentat, iar clubul mi-a oferit condiții de pregătire și de recuperarea fără de care nu aș fi ajuns aici. Pentru aceasta doresc să mulțumesc doamnei director Ingrid Istrate, așă cum vreau să mulțumesc antrenorului meu, Cornel Grigore, prietenei mele și, bineînțeles, părinților mei. Fără sprijinul acestor oameni, cred că astăzi România nu ar fi avut un atlet care să sară peste opt la lungime. Țin minte că atât tatăl meu, cât și antrenorul Cornel Grigore mi-au spus, în nenumărate rânduri, același lucru: „Măi Gabi, la tine e simplu. Tot ce ai nevoie este un rezultat. Unul singur! Trebuie să sari odată peste opt metri! Atât și nimic mai mult”.
-Practic, era și o graniță mentală.
Exact! De asta aveam nevoie, să trec de bariera celor opt metri. Mental, rezultatul acesta mă ajută foarte mult. Iar de acum încolo, vreau că săriturile peste opt metri să fie ceva la fel de firesc cum erau cele de peste 7.60. Îmi doresc ca lumea să vină la concursuri să mă vadă având convingerea că voi sări fără probleme peste opt metri.
-Ce urmează?
-Ținta rămâne Olimpiada de la Tokyo, iar ca obiectiv intermediar, Europenele din Polonia, unde vreau să continui ce am început așa de bine la Naționale.
-O curiozitate: am observat că nu ai niciun tatuaj. Ca o paranteză, exact în ziua în care ai sărit 8.14, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei – evident, fără nicio legătură cu concursul tău – și-a făcut primul tatuaj, care are ca simbolistică „lupta dintre bine și rău din «The Last of Us II»”. Dacă ar fi să-ți alegi un tatuaj, care ar fi acela?
-Nu m-au tentat și nici nu mă tentează tatuajele. Dar pentru că ați dus discuția în direcția aceasta, uitați ce vă promit: primul și singurul tatuaj mi-l voi face doar dacă voi câștiga o medalie olimpică. Iar ca să vă răspund la întrebare, modelul va fi alcătuit din cele cinci cercuri olimpice, locația și anul respectivei Olimpiade.
-În cazul ăsta, îți doresc un singur lucru: să te tatuezi cât mai rapid!
