Îl cunosc pe Andrei Cristea încă din vremurile în care nu devenise… Andrei Cristea. Dădea goluri pe bandă rulantă pentru echipa Liceului Sportiv antrenată de Marian Ciudin, iar serpentinele sale îl făcuseră pe colegul meu de redacție din acea vreme, Cristi Sava, să-l asemene cu Figo. Calitățile fotbalistice ale lui Andrei erau evidente încă de atunci. La fel și cele umane. Două motive solide care m-au făcut să devin fanul de cursă lungă sau de conjunctură al tuturor echipelor la care a jucat Cristea.
În acest context, cred că nu are rost să mai precizez că astăzi strig din toți rărunchii „Hai Craiova!”. Și-i doresc din tot sufletul lui Andrei ca, la 35 de ani pe care-i va împlini în mai, să primească drept cadou un tricou de campion cu echipa din Banie. Ar fi o recompensă, dar și o reparație. Nu neapărat pentru olteni, cât pentru Andrei, a cărui carieră a fost presărată mai mult cu spini decât cu petale de trandafiri. Sigur, el a avut și șansă.
Șansa ca Sechelariu să mizeze pe el încă de la 16 ani, ca Poenaru să-l promoveze în A la 18 și să debuteze cu gol la națională, într-un turneu în Cipru, la 19 încă neîmpliniți. Da, dar dincolo de toate acestea au stat și multe ghinioane. Un menisc rebel care i-a amânat explozia. O operație la umăr care părea să-i taie aripile la FCM. O accidentare la genunchi care i-a frânat avântul la Karlsruhe. Și apoi aberațiile financiare ale lui Gigi Becali, care, în 2005, după „dubla” cu Valencia, îi fixase o cotă de peste 20 milioane euro. Vorbim de vremea în care Mascherano, de exemplu, costa doar 11 milioane. Iar alături de Gigi, în calea lui Andrei s-au mai pus și MM, și Giovanni și chiar Torrente, un antrenor care este astăzi la…
Sicula Leonzio. Poate că dacă în vara lui 2015, pe banca Salernitanei venea Simone Inzaghi și nu Vincenzo Torrente, astăzi, am fi vorbit la superlativ de „italianul” Andrei Cristea. Dar pentru că nu putem da timpul înapoi, țin pumnii strânși „olteanului” Andrei Cristea și-i doresc ca primul gol marcat pentru Craiova în poarta campioanei CFR să facă pui, cât mai mulți pui. Pui de lei, Andrei!
