Sunt un cetățean american din statul Oregon și am petrecut două săptămâni în Bacău în această primăvară, fiind invitat de o prietenă originară din zonă. A fost prima mea vizită în România și, deși am citit puțin despre țara dumneavoastră înainte de plecare, trebuie să recunosc că despre Bacău nu știam aproape nimic.
Am ajuns într-o zi de aprilie cu ploaie măruntă și cer joasă. Aeroportul – mic, dar funcțional – mi-a lăsat o impresie de „provincie discretă”, iar drumul prin oraș m-a făcut să cred pentru o clipă că mă întorc în timp, într-o Europă de la sfârșitul anilor ’80. Și, într-un fel, am avut dreptate – dar nu într-un mod negativ.
Am descoperit un oraș care nu se grăbește. Nu are grabă occidentală, nu are nici spectacolul capitalelor. Are însă o formă de realitate care mi s-a părut reconfortantă: bătrâni care vorbesc pe bănci, piețe cu legume adevărate, o limbă vorbită cu pasiune chiar și atunci când pare că lumea se ceartă. M-am plimbat pe malul Bistriței și am băut vin românesc la un restaurant unde chelnerul mi-a povestit că a lucrat în Italia, dar s-a întors.
Nu pot să spun că orașul arată bine. Blocurile gri, trotuarele cu gropi și alte lucruri – toate acestea mi-au amintit că înca mai e de lucru. Dar dincolo de acest decor, am simțit că oamenii se străduiesc.
Mi-ar plăcea ca Bacăul să își regăsească mândria. Poate că nu va deveni niciodată o destinație turistică de prim rang, dar are ceva ce multe orașe nu mai au: autenticitate. Și, dincolo de toate, o liniște aparte. Poate că e locul perfect pentru cei care vor să-și audă din nou propriile gânduri.
„Bacăul vorbește” este spațiul dedicat pe site-ul Deșteptarea unde vocea comunității prinde glas. Cititorii pot împărtăși opinii despre municipiul Bacău și întreg județul, contribuind la o dezbatere deschisă și relevantă.Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.
