Final… inspirat

Ultimul enunţ din textul precedent („Lunea… limbii latine”), „În această şcoală se predă, la clasa a VII-a, limba latină”, este inspirat din proiectul Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România – filiala Republicii Moldova din anul 2016. Colegii de peste Prut au imaginat un complex de manifestări sub genericul „Ambasadorii limbii române”. Concret, fraţii noştri de etnie şi de breaslă au aşezat pe faţada şcolilor un astfel de anunţ: „În această şcoală se vorbeşte şi se scrie corect limba română”. Cine a avut curiozitatea să pătrundă în incinta acelor unităţi de învăţământ a găsit pe uşa fiecărei clase un anunţ derivat din primul: „În această clasă se vorbeşte şi se scrie corect limba română”. Iar dacă interesul de a verifica ultima verigă ar fi determinat pe cineva să intre într-o clasă, ar fi dat peste următorul (şi ultimul) anunţ, scris în caietul elevilor: „Eu învăţ să vorbesc şi să scriu corect limba română”. Precizare: fraza-angajament consemnată era/este valabilă pentru orice disciplină, întrucât toţi dascălii (de la grădiniţă până la ultima clasă de liceu) se consideră formatori de limba română. Aceştia au primit învestitura de ambasadori ai limbii române, sintagmă întâlnită într-un amplu proiect iniţiat nu de multă vreme de Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul Politici pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni.

Legătura cu limba latină

Când biata noastră limbă-mamă a fost izgonită din planurile de învăţământ (în acelaşi an în care în Republica Moldova se aplica Programul „Ambasadorii limbii române”), a fost căutată cauza principală, care se bănuieşte a fi aceasta: orele de limba latină (de la clasa a VIII-a) erau sacrificate în proporţie de 90% în „favoarea” disciplinelor din procesul de evaluare naţională. Se rata ocazia ca limba română să se (re)alimenteze din tezaurul vechi al terminologiei de specialitate, în condiţiile în care un cuvânt precum „pronume” deţine în simpla componenţă elemente informative cât într-o întreagă definiţie: pro „în loc de/pentru” şi nomen,-inis/nominem „nume” (în gramatică, numele este substantivul).

Româna, exportată via… latina

Am avut ocazia în ultimii ani să probez avantajele relaţionării limbii române cu limba latină în interiorul cursurilor cu cetăţenii străini aflaţi în anul pregătitor. Ori de câte ori stabileam legături etimologice, obţineam parcă mai multă autoritate a discursului şi chiar a limbii-ţintă: româna. Iată câteva exemple: frunte, nas, cap, umăr, palmă, deget, braţ, pulpă, mână (de la frontem, nasum, capitem, humerum, palmam, digitum, brachium, pulpam, manum). Se poate proiecta o binefăcătoare lecţie de limba latină săptămână de săptămână…