Discuția despre interzicerea sălilor de jocuri de noroc a depășit rapid nivelul argumentelor economice și administrative. Printre grafice, proiecte de hotărâre și opinii pro sau contra, au apărut povești care au schimbat tonul întâlnirii.
Una dintre ele începe simplu: „Am intrat într-o zi de joi și am ieșit într-o zi de luni.” Cel care povestește, Marius, spune că dependența de jocuri de noroc i-a marcat adolescența și începutul vieții de adult. A intrat pentru prima dată într-o sală de jocuri la 15 ani. Ani mai târziu, ajunsese să piardă sume pe care nici măcar nu le avea.
„La un cazino pierdeam 10.000 de euro și îmi dădeau înapoi 1.000. Așa m-au ținut ani în priză. Am ajuns să mă împrumut 40.000 de euro la cămătari. Nici nu i-am dat înapoi că m-am împrumutat din nou și am pierdut 63.000 de euro.”
Pentru el, jocul nu mai era de mult distracție.
Dependența care începe devreme
Alex își spune povestea cu o sinceritate brutală. Dependența a început la 14 ani. „Cu timpul plăcerea a devenit un chin. Am pierdut bani de banchet, taxa de facultate, prima chirie din București.” Consecințele au fost rapide și dureroase.
„Mi-am pierdut demnitatea, prietenii. Furam, amanetam, mințeam. Nu mâncam cu zilele, mă ascundeam în casă, nu mai vorbeam cu părinții. Ajunsesem să fumez chiștocuri de pe jos.”
În final, spune că a ajuns chiar să doarmă pe străzi. „Orice ban îl aveam îl duceam la sala de jocuri, ca un magnet.”
Orașul plin de reclame
Gabriel spune că tentația este peste tot. „Când mergi pe stradă nu vezi un om care cerșește. Vezi doar săli de jocuri. Sunt foarte multe. Doar uitându-te la alții vine pofta și ție să joci.” Deși și-a făcut autoexcludere din sălile de jocuri, dependența nu a dispărut complet. „Tot am putut juca online. Reclamele sunt peste tot.”
Cristi, care a început să joace la 19 ani, spune că presiunea socială a contat mult.
„Băieții din cartier jucau. Când câștigau își cumpărau telefoane, haine. Când văd o sală de jocuri îmi vine să intru să-mi încerc norocul.”
Toate aceste mărturii aparțin unor persoane din Bacău care urmează în prezent terapie pentru dependența de jocuri de noroc.
Primarul Viziteu: „În spatele industriei sunt drame reale”
După dezbaterea publică organizată pe tema interzicerii sălilor de jocuri de noroc, primarul municipiului, Lucian‑Daniel Stanciu‑Viziteu, spune că poveștile au confirmat necesitatea unei intervenții.
„În spatele acestei industrii există drame reale, familii și destine distruse”, a afirmat edilul.
Potrivit acestuia, singurul argument consistent invocat împotriva proiectului este cel legat de locurile de muncă din domeniu.
Primarul susține însă că închiderea sălilor de jocuri nu se va face brusc.
„Locațiile fizice se vor închide pe rând, pe măsură ce expiră autorizațiile. Astfel, angajații vor avea timp să își găsească alternative.”
De asemenea, pe 8 mai, instituția va organiza un târg de locuri de muncă, în colaborare cu Prefectura Bacău și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău.
Urmează votul consilierilor locali
Potrivit procedurii legale, primarul are la dispoziție zece zile pentru a introduce proiectul de hotărâre pe ordinea de zi a Consiliului Local.
Decizia finală privind interzicerea sălilor de jocuri de noroc din municipiul Bacău va aparține consilierilor locali.
Edilul spune că dezbaterea l-a marcat.
„Am plecat tulburat de lipsa de empatie a unora dintre cei prezenți. Se discută despre profit și spații comerciale, dar prea puțin despre oamenii afectați.”
Interzicerea sălilor de jocuri nu elimină complet fenomenul
Chiar dacă autoritățile locale ar decide interzicerea sălilor fizice de jocuri de noroc, fenomenul nu ar dispărea complet.
Numeroase companii din domeniu operează deja platforme online, care funcționează legal în baza licențelor acordate la nivel național.
Astfel, specialiștii spun că limitarea sălilor fizice poate reduce expunerea directă și accesul facil din cartiere, însă dependența de jocuri de noroc rămâne o problemă complexă, care necesită și măsuri de prevenție, educație și sprijin pentru persoanele afectate.
