Publicată în Monitorul Oficial NR. 882 din 1 noiembrie 2019, Decizia Nr. 657/2019 din 17 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “pe bază de abonament”, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 după care : “Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă”, a fost admisă.
În esenţă CCR a fost sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate ce viza discriminarea operată de lege în ceea ce priveşte decontarea cheltuielilor cu abonamentul pentru elevii ce beneficiau de un mijloc de transport în comun cărora li se deconta contravaloarea abonamentului şi cei care neavând un mijloc de transport organizat apelau la alte modalităţi de deplasare în comun ce nu erau decontate, motivat de lipsa unui abonament aşa cum impunea textul art. 84 alin. (3) din Legea Educaţiei Naţionale. Excepţia a fost ridicată de Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu” din Întorsura Buzăului, obligat la plata cheltuielilor de transport a unor elevi ce nu aveau abonament.
Urmărind evoluţia cazului pe firul său , nu am putut să nu constatăm soluţia curajoasă pronunţată de o instanţă care a stiut să citească norma nu numai în litera, dar şi spiritual său, respectiv Tribunalul Covasna care a obligat atât Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu” dar şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna să achite contravaloarea cheltuielilor lunare de transport pentru elevii Bulai Gociman Vasile şi Bulai Gociman Nicolae, pe ruta comuna Vama Buzăului sat Buzăiel judeţul Braşov – localitatea Întorsura Buzăului judeţul Covasna, pentru o perioada de 2 ani. Fără ca aceştia să deţină abonament, ci doar pe baza biletelor şi facturilor prin care demonstrau efectuarea deplasărilor la şcoală. Prin motivarea deciziei pronunţate CCR a reţinut că; “….. deşi toţi elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu au vocaţia, în considerarea statutului astfel circumstanţiat, la beneficiul acordat de legiuitor, şi anume decontarea cheltuielilor de transport …. în realitate, beneficiază de decontare numai o parte dintre aceştia, care au posibilitatea de a prezenta un abonament de transport.
Or, în condiţiile în care nu există certitudine cu privire la posibilitatea eliberării de astfel de abonamente în toate situaţiile, respectiv indiferent de localitatea de domiciliu a elevilor, impunerea unei astfel de condiţii determină ca o categorie de elevi să se afle în imposibilitatea obiectivă de a beneficia de decontare, chiar dacă şi respectivii elevi au efectuat cheltuieli de transport pentru deplasarea în localitatea unde sunt şcolarizaţi şi pot proba acest lucru. Ca urmare, condiţia impusă prin sintagma “pe bază de abonament” este de natură să determine o diferenţă de tratament juridic, pe criterii independente de voinţa beneficiarilor normei, şi care, pentru motivele ce urmează a fi expuse, nu îşi găsesc o justificare obiectivă şi rezonabilă.” Prin soluţia pronunţată CCR a confirmat corectitudinea interpretării Tribunalului Covasna constatând că, sintagma “pe bază de abonament”, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 este neconstituţională.
Jr. Adrian M. Ionescu
