Niciodată nu l-am apelat pe numele mic, Vasile. Eram cam de aceeași vârstă, la probabil numai câteva luni înainte el, dar nu puteam să-i spun simplu Vasile, așa cum procedau alții, după moda „șmecherilor” de occidentali. Eu am păstrat, ca în toate cazurile similare, distanța între un director și un ziarist, pe care o numesc mereu „defect profesional” fiindcă așa cred eu că ar trebui să ne purtăm, cum spuneam, „profesional”.
Ne cunoșteam de mai multă vreme și am fost de zeci de ori împreună ba în câte o fermă, ba la câte un lot agricol experimental, ba la câte o acțiune din suita interesantă a unor cursuri de profesionalizare (a celor care doreau să facă agricultură performantă) sau la câte un târg ori expoziție cu profil agricol. Pentru că Vasile Aichimoaie, pe numele său întreg, lucra în domeniul agricol – director al Oficiului Județean de Consultanță și, până la ieșirea la pensie, directorul Direcției Agricole Județene.
Când a fost la doar o jumătate de pas de momentul pensionării, mi-a acordat un scurt interviu și mi-a vorbit despre menirea lui de diriguitor al unor instituții agricole și chiar de practician în unele ferme.
De Sf. Vasile l-am felicitat cum se cuvine la asemenea evenimente, dar cu numai câteva zile înainte de aceasta m-a sunat și m-a rugat să-l consiliez pentru a trimite ziarului Deșteptarea o scrisoare de mulțumire la adresa unui medic băcăuan neurolog. Cu ceva timp în urmă, Vasile și-a condus fiica pe ultimul drum și am simțit și eu că nimic parcă nu-l mai putea consola. Spre sfârșitul anului trecut și ginerele său a avut un atac cerebral, iar medicul băcăuan la care s-a apelat în cele din urmă, a dovedit că are „mâini de aur”. Mulțumirile lui Vasile au apărut în ziar și el, petiționarul, era extrem de mulțumit. Ginerele își mai revenise. Nu de alta, însă are copilași de crescut.
Nu puteam gândi ce va urma numai peste vreo zece zile: Vasile însuși a plecat să-și revadă, acolo Sus, iubita fiică. S-a întâmplat fulgerător și ne-a lăsat pe toți perplex. „Am rămas fără un om deosebit” – mi-a transmis un coleg al său. „Este un moment greu pentru noi, pentru colegi, pentru cei apropiați, dar mai ales pentru cei rămași acasă – a scris pe Facebook alt coleg și prieten. Pentru cei apropiați, rămâne imaginea vie a inginerului VASILE AICHIMOAIE, un bun profesionist, cu o voce blândă, încurajatoare! Inginerul VASILE AICHIMOAIE a avut un cuvânt greu de spus în agricultura județului nostru.”
Dumnezeu să te aibă în paza lui, Domnule Vasile!
Ciți și „Pamântul nostru il putem pune pe pâine, sa-l mâncam, atât de roditor este”, interviu cu Vasile Aichimoaiei.
