Povestea unei luptatoare
Iuliana Chiriac este o femeie pe care viata a pus-o dureros la incercare in ultimii ani. A trecut peste toate datorita puterii innascute si optimismului. Moartea parintilor, cancerul, o interventie chirurgicala grea au invatat-o ca tot ce conteaza in viata este sa fii sanatos si sa-i ai alaturi pe cei dragi. Si pentru ca analizele medicale facute la timp si grija unor specialisti buni i-au salvat viata, sfatuieste pe toata lumea sa-si ingrijeasca sanatatea.
Necazurile au inceput cu pierderea parintilor dragi. Se implinesc zilele acestea patru ani de la tragicul accident inexplicabil in care si-au pierdut viata. „Mi-am gasit parintii morti in casa, intoxicati. Nici pana astazi nu am inteles cum s-a intamplat. Mi s-a spus ca au fost scurgeri de gaze, dar este de necrezut, fiindca focul ardea in soba. A fost cumplit sa intru in camera si sa-i vad fara viata. Erau oameni activi si sanatosi, desi aveau 75 de ani. Am fost foarte apropiati, iar pierderea lor m-a socat. Timp de jumatate de an dupa moartea lor viata mea s-a impartit intre cimitir si casa.” Pe fondul durerii sufletesti si a scaderii imunitatii, organismul ei a cedat in fata unui dusman pe care il purta in sange: cancerul.
Una la o suta de mii
Sotii Chiriac erau obisnuiti sa-si ingrijeasca sanatatea. Faceau periodic analize medicale si nu amanau vizitele la medic. „Acesta a fost norocul meu. In septembrie 2009, sotul meu a avut ca o intuitie. A zis sa ne facem investigatii amanuntite la un laborator din Comanesti. Rezultatele analizelor lui au fost bune, dar ale mele ridicau mai multe semne de intrebare. M-au pus pe ganduri si m-am intors in Bacau tacuta, ingrijorata.” Fiind „o Leoaica hotarata”, dupa cum se caracterizeaza, Iuliana Chiriac a luat imediat legatura cu un medic prieten vechi. Acesta i-a recomandat un nou set de analize si pe medicul Adriana Corneliac. „Doamna doctor s-a ocupat exemplar de mine. In urma punctiei sternale mi-a dat si vestea cea rea: aveam o forma rara de cancer, una la o suta de mii de cazuri, de mielom multiplu. Era un cancer al maduvei, care ameninta sa se extinda la oase.” La o saptamana de la primele analize, pacienta era deja la Spitalul Universitar Bucuresti, unde i s-a confirmat diagnosticul pus in Bacau. „Medicii din Bucuresti mi-au spus sa-i mutumesc doamnei doctor Corneliac pentru ca mi-a descoperit cancerul in stadiul 2A, cu sanse de vindecare.”
A ajuns aproape „dincolo”
Chimioterapie. Un cuvantul aproape la fel de infricosator ca si „cancer”. Timp de 5 zile a stat nemiscata in pat, in timp ce in vene i se scurgeau, cu picatura, substantele chimice care bombardau celulele canceroase. „Tratamentul a fost extrem de dur. Am rezistat eroic. Urma sa fiu externata, cand am cazut din picioare in salon. Am fost aproape «dincolo», dar echipa medicala m-a salvat.” Efectele chimioterapiei au inceput sa apara dupa intoarcerea acasa: stari de neliniste, de nervi, de slabiciune si depresie. S-a retras intr-o camera a apartamentului, „camera mea de suflet”, a luat telefoanele alaturi si a luptat cu boala vorbind cu rudele si prietenii dragi. I-au fost efectiv alaturi sotul si o matusa foarte apropiata. „Daca nu ai pe nimeni si un psihic puternic nu ai sanse in fata cancerului.” Dupa momentele de disperare amplificate de efectele chimioterapiei s-a adunat si s-a hotarat sa lupte. „Prima depresie am facut-o la spital in Bucuresti. Acolo aveau un psiholog bun. In timpul unei discutii de numai 20 de minute si-a dat seama ca eram obsedata de parintii pierduti. Mi-a spus sa-i las sa plece si sa lupt pentru viata mea.”
A albit fara sa stie
A luptat zi de zi cu starile de rau din cele 6 luni de chimioterapie, cu asteptarea rezultatelor de la analize, cu degradarea fizica. „In cateva zile, parul lung si blond a disparut. Eram cheala. Mi-am cumparat o peruca si am continuat sa ies pe strada, sa fiu activa. Ciudat este ca atunci cand mi-a crescut parul era carunt: albisem fara sa stiu.” In 2010 si 2011 a facut tot felul de analize. Anul trecut, in iulie, a trecut printr-o interventie chirurgicala pentru extirparea unui fibrom uterin. Alte suferinte, alte temeri. „Am trecut cu bine. Am avut norocul sa intru pe mana unui medic exceptional din Iasi. A fost impresionat ca aveam forma de cancer care ii ucisese tatal.” In septembrie a facut o scintigrafie, tot la Iasi. A primit rezultatul acasa si l-a aratat medicilor care au tratat-o in Bacau. „Bravo, mi-au spus, ai scapat de cancer! Nu pot sa descriu ce am simtit. Dupa atata lupta, dupa ce ma vazusem zacand langa parinti in cavou , eram sanatoasa.” Boala a schimbat-o. „Eram ca multi dintre noi: prea meticuloasa, pretentioasa, hotarata sa fac multe. Acum nu mai am dorinte materiale. Cand ma rog cer sanatate. Doar cand o pierzi iti dai seama ca este cea mai pretioasa. De aceea sfatuiesc pe toata lumea sa-si faca analize periodic si sa mearga din timp la medic. Asta mi-a salvat viata.”
Doina Mincu
