Zestrea care inobileaza satul si oamenii

Am scris intr-o alta editia a ziarului Desteptarea despre o familie de florari din Oituz, patru frati cultiva (ei spun produc) flori, milioane de flori. Fratii Sandru. Peste drum aveam sa o cunosc pe doamna Anica Fichios, pastratoare a unor obiceiuri traditionale: tesutul covoarelor, scoartelor, cuverturilor, carpetelor, in culori naturale si cusutul iielor si a goblenurilor.

Anica Fichios a urcat florile si plantele pe covoare, adevarate comori, inobilate de o staruitoare munca de creatie, folosind tehnici stravechi de vopsire a lânii, culorile fiind “stoarse” din diferite plante. Mestesugul l-a deprins inca de la sase ani, in casa, de la mama si bunica. Este, dupa aprecierea directorului de camin cultural din comuna, Gheorghe Oprea, printre ultimii mesteri din România care duce aceasta arta mai departe, astfel ca acest mestesug sa nu se piarda, iar covoarele tesute de ea sa duca faima Oituzului in toata tara.

Culori vegetale in era chimicalelor

Anica Fichios este acum la pensie, dupa o activitate de peste 40 de ani la catedra, fiind invatatoare la scoala nr. 2 din Oituz. Generatii intregi i-au trecut prin clase, generatii de copii au deprins, de la invatatoarea lor, si mestesugul tesutului si cusutului, a vopsitului lânii, neviditului, urzitului, mânuirii suveicii, a sucalei, vatalelor si razboiului de tesut.

“Eu nu pot si nici nu i-am spus vreodata ca este meserie, este iubire si dragoste, un covor, o iie, cer multa dragoste, indemânare, migala, raddare, imaginatie, cunoasterea plantelor, prepararea “ceaiurilor” dupa tehnici vechi, folosind coaja de cepa, coji de nuca, flori de tei, sunatoare, rostopasca, combinatii, intensitati, nuante in functie de <>si coloritul dorit”, ne spune doamna Anica. Culorile rezultate in urma fierberii platelor sunt mai dulci, sunt ecologice, nepericuloase pentru om. Cel mai greu de obtinut sunt culorile rosu si albastru, de aceea nici nu prea sunt folosite.

Inainte rasuna satul de vatale, se lucra mult, erau case si cu câte doua razboiae de tesut, se facea zestre la fete, la maritis, o fata trebuia sa aiba cel putin cinci covoare, presuri din lâna pentru o camera, perne cu fete cusute in casa, saci mari si mai mici pentru dus la târg sau la câmp, carpete, prosoape, plapumi, cergi, fete de masa, brâu, ii, catrinte. Toate se faceau in casa, manual. Acum?

“Acum nu mai sunt cautate, de aceea nici nu se mai lucreaza. Eu am facut peste 200 de covoare, inainte nu dovedeam cu lucrul, era cerere. Mai vin doar hotelierii, cabanierii, oameni dispusi sa-si inobileze casa cu un covor sau o carpeta lucrate manual. Cu multi in urma am lucrat dar am si câstigat, mi-am ajutat copiii, am completat veniturile din gospodarie”, ne spune trista doamna Anica.

Covoarele de Oituz mai au o particularitate: modelele sunt unice, fara flori multe, si in niciun caz trandafiri. Bradutul, cârligele, coroana reginei, trifoiul, potirul, garoafele, spicul, creanga marului, foi de papusoi, pomul vietii, suveica sau coada rândunicii sunt doar câteva dintre modelele de covoare.

Iile revin in portul tinerelor

Cu ani in urma, toate fetele purtau ii, acum doar la sarbatori, duminica la Caminul cultural, la serbari, se mai imbraca costumul national. “Eu am doua nepoate, acum lucrez o iie pentru una dintre ele, a revenit moda, se poarta la blugi. La o iie am lucrat trei luni pline, 10 ore pe zi, la alta am lucrat sase saptamâni, in functie de model. Cele mai frumoase sunt cele cu modele geometrice, cu altita dubla. Am cerut 1000 de lei pe ea. E mult? Eu zic ca nu e mult. Pacat ca se pierde traditia”, spune cu glas tremurat maestra frumoaselor ii din Oituz. In comuna, la scoala si la caminul cultural, au existat si au functionat cercuri de invatare a tesutului si cusutului, la care doamna Anica este maestra.

Acum doar la Caminul cultural mai rezista un grup de tesatoare, care merge des la târguri, la manifestari, cum sunt cele de la Salnic Moldova, Bacau, Sibiu, unde sunt puse in evidenta mestesugurile populare, iar creatiile oituzencelor sunt foarte apreciate. Este zestrea pe care au mostenit-o din batrâni si vor sa o duca mai departe, cu dragoste, munca, multa munca, rabdare si talent.

Daca aveti drum prin Oituz, intrebati de Anica Fichios, ea va poate arata ce pot face doua mâini, un razboi de tesut si o iglita, inconjurate de dragoste si respect pentru tot ce ne-au invatat parintii si bunicii.