‒ Parincea e în sărbătoare: creștinii prăznuiesc azi pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, patronii bisericii din satul reședință de comună. E hram (cuvânt cu biografie rotundă: a intrat în limba română prin Mineiul din 1776, adică acum un sfert de veac) și măcar pentru acest dialog al nostru, timpul e silit să ne dea ascultare. Doamnă Mina Drogu, cum ați prezenta Parincea creștinească?
‒ Hristos S-a înălțat! Cinste lor, cinste lor, eroilor! Bun venit la hram! Astăzi întreaga comunitate, „Parincea creștinească” adică, se bucură de Înălțarea Domnului, omagiază Ziua Eroilor ‒ zi de respect, tăcere și reculegere ‒ și prăznuiește pe Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena. Spiritul de ospitalitate este la el acasă; cu câteva zile înainte au început curățenia generală și înfrumusețarea în zona publică centrală a satului, prin grija „gospodarului comunei”, primarul Sorin Roșu, aflat la al patrulea mandat de demnitate publică; în ultimele trei, edilul nostru. Fiecare gospodar și-a înfrumusețat curtea și casa, a tuns iarba și arbuștii, iar gospodinele au început pregătirile culinare (hramul implică mese, la care sunt așteptați oaspeți și din alte sate, rude și prieteni. Apoi creștinii participă la rânduiala religioasă, încununată cu Sfânta Liturghie. În prima zi de după hram, ne pomenim morții, prilej cu care aducem un omagiu bine meritat tuturor celor care s-au jertfit pentru țară, libertate și idealuri naționale. După slujba specială, se merge în cimitirul satului împreună cu preotul, care trece pe la fiecare mormânt. În semn de respect și apreciere, se roagă pentru cei dragi adormiți și împart bucate, trăind împreună momente de aducere aminte. Fiind și Înălțarea Domnului, printre bucate se împart pască, cozonac și ouă roșii. Parincea creștinească, cu cele zece sate componente, după ultima organizare administrativă din 1968, dispune de două parohii ortodoxe (Parincea și Nănești), două parohii romano-catolice (Văleni și Vladnic) și doua biserici ortodoxe, la Mileștii de Sus și la Poieni. Cetățenii noștri ortodocși și catolici din toate satele colaborează în permanență și își respectă reciproc religia. Este foarte frumos aspectul, care a luat amploare, de întemeiere a familiilor dintre tineri ortodocși și catolici. Înregistrăm oficial căsătorii dintre ei, prilej cu care observăm bucuria întâlnirii și armonia deplină. Tot în satul Parincea avem Biserica de Lemn „Sfântul Nicolae”, monument istoric. Se află pe Valea Răcătăului și a fost ridicată în anul 1702, în cătunul Cucuieţi. A fost adusă aproape de Parincea spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar azi este cunoscută drept Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae din Câmp”, fiind unul dintre cele mai frumoase obiective turistice şi religioase. Pentru toate aceste lăcașuri de cult, administrația locală, anual, după aprobarea bugetului, are în vedere sprijinirea proiectelor de dezvoltare și întreținere.
‒ Dar Parincea școlară cum arăta? Cum arată? „Îndrumătorul în Arhivele Statului” din 1989, dedicat învățământului băcăuan, dă întâietate satului Nănești, „pomenit într-un document din timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1490)”. Aici școala a fost deschisă într-un an simbolic: 1859, iar la Parincea, în 1865, odată cu cea din Mileștii de Jos. Cele din Năstăseni și Vladnic s-au deschis la început de secol XX.
‒ Atunci și acum! Mi-au rămas întipărite în minte mărturisirile bătrânilor satului despre școală, care era doar primară, și învățătorul avea locuința în aceeași clădire la Parincea, la Nănești, la Mileștii de Jos. Fascinant, de poveste! Pe acest prototip, în anul 2009, în satul Barna, s-a finalizat obiectivul de investiție „Construire Școala Barna, cu două săli de clasă + casa învățătorului”, prin fonduri Phare. Acum în „Parincea școlară” funcționează unități școlare începând cu grădinița și terminând cu liceul. Clădirile sunt reabilitate, modernizate și dotate corespunzător menirii fiecăreia. În Parincea frumos spus creștinească, școlară și adaug eu administrativă, s-au finalizat și sunt în curs proiecte de dezvoltare locală precum:
1. Reabilitarea moderată a Școlii Gimnaziale Vladnic, finanțată prin Programul Național de Redresare și Reziliență, pentru a îmbunătăți serviciile publice prestate la nivelul unităților administrativ-teritoriale (proiect finalizat);
2. Proiectul pentru infrastructura școlară „Sală de sport” (finanțator, Adr Nord-Est ‒ contract în desfășurare);
3. Creșterea performanței energetice la clădirile C1 și C2 ale Liceului Tehnologic „Georgeta Jurgea
Cancicov” Parincea (prin PNCCRS ‒ procedură de finanțare în desfășurare);
4. Dotarea laboratoarelor, sălilor de clasă, grădinițe (finanțator, PNRR; obiectiv finalizat);
5. „Finanțarea bibliotecilor din județul Bacău pentru a deveni huburi de dezvoltare a competențelor digitale și dotarea cu echipamente IT”; lider de asociere cu Consiliul Județean Bacău: reabilitare și dotare Biblioteca Comunală „Georgeta Mircea Cancicov” (finanțator, PNRR; contract în desfășurare);
6. Proiect pentru infrastructura administrativă: construire Centru Comunitar Integrat (finanțator,
Adr Nord-Est; obiectiv finalizat);
7. Înființarea sistemului public de apă și de apă uzată (canalizare) sat Parincea (finanțator, PNDL; obiective finalizate); înființarea sistemului public de apă și de apă uzată (canalizare) în satele Nănești și Vladnic (în procedura de finanțare).
‒ Am tresărit citind tot într-o lucrare arhivistică numele lui Constantin Țurcanu, născut în 1854 în Parincea, căzut în luptele de la Grivița din 31 august 1877. Mai este această familie în comună? Gândul ne îndeamnă la potrivirea cu eroul rămas drept „Sergentul”: același nume, Constantin Țurcanu, același an al nașterii, 1854, același context istoric (Războiul pentru Independență), dar personajul literar nemurit de Vasile Alecsandri, vasluian de origine, a trăit până în 1932.
‒ Nu mai avem în comuna Parincea familii cu numele Țurcanu. Totuși în arhiva stării civile de până în 1960 există două acte de stare civilă înregistrate cu acest nume, dar am observat că locul nașterii părinților acestora este comuna Filipeni sau Ungureni. Poate au fost familii în trecut care au locuit în fostul sat Pârlituri, care pentru o scurtă perioadă a fost arondat comunei Filipeni, acum localitatea Satu Nou a comunei noastre. În Parincea, sat-târg, au fost familii care au locuit doar temporar. Mai multe familii cu numele Țurcanu se regăsesc acum în comuna vecină, Horgești.
‒ Comuna Parincea este una dintre cele mai înzestrate sub raportul tradițiilor populare, al meșteșugurilor și al personalităților ivite din acest areal. O monografie de acest fel înregistrează doar cinci nume: Valeriu Bârgău, Georgeta Mircea Cancicov, Gheorghe Iorga, Constantin Lozincă-Milești și Gheorghe Tăzlăuanu. Știu că dețineți, nu doar dintr-o obligație profesională, o listă cvasicompletă, cu accent pe contemporani.
‒ Am reușit să identificăm în fiecare dintre cele zece sate ale comunei nume remarcabile cu rădăcini părincene: preoți, dascăli, medici, artiști, avocați, meșteri populari. Lista este încă deschisă și urmează o analiză în cadrul aparatului de specialitate cu finalitate în promovarea unui proiect de hotărâre în vederea acordării titlului de Cetățean de onoare al comunei. Proiectul de debut a fost în anul 2025, când distinsul profesor și traducător din persană Gheorghe Iorga a fost onorat cu titlul de Cetățean de onoare al comunei Parincea. 
O parte dintre personalităţile locului le-ați inventariat chiar dv. în paginile ziarului „Deșteptarea” din 23 ianuarie 2025. Aș reveni asupra câtorva nume de oameni dragi, părinceni: părintele Vasile Dima, din satul Nănești, pensionar dar care mai slujește, (tatăl preotului Nicolae Dima, de la Radio/TV Trinitas și slujitor la Biserica „Sfântul Nicolae dintr-o Zi” din București, monument istoric,cunoscut pentru legenda construcției sale într-o singură zi și pentru arhitectura brâncovenească), distinsa interpretă de muzică populară Maria Tataru, cu fiica ei, Vasilica Tataru, care transmit atât de frumos prin cântec despre satul natal și al bunicilor, Poieni, locul nașterii Mariei și unde Vasilica a copilărit, apoi Smaranda Macarie (născută Cațiche, din satul Mileștii de Jos), remarcabil cadru didactic, și lista continuă…
‒ 2026 este un an special în CV-ul dumneavoastră: sunt trei decenii de când dețineți funcția de secretar general al Primăriei Parincea. Ediția 2025 a Zilei Culturii Naționale, 15 Ianuarie, ținută în comuna pe care o slujiți, ne-a etalat un portret exemplar pentru pasiunea cu care respectați atribuțiile și responsabilitățile postului . Cum v-ați construit acest soclu?
‒ Pot spune că a început de la naștere. În anul 1972, m-am născut, la propriu, în clădirea unde acum funcționează Primăria. Acolo era Spitalul Parincea, cu sală de maternitate. Copilăria și adolescența le-am petrecut aici, în satul Mileștii de Jos. Am revenit la primărie în 1996, prin concurs, numită de prefect ca secretar al consiliului local atunci, potrivit Legii nr.69/1991 a administrației publice locale; apoi secretar al unității administrativ-teritoriale, potrivit Legii nr.215/2001, și acum secretar general al comunei conform Codului administrativ, aprobat prin O.U. nr.57/2019. În activitatea mea, am încercat să nu mă împotrivesc proiectelor comunei și să găsesc soluții pentru dezvoltarea lor cu temeinicie și legalitate. De la început mi-am înțeles rolul și rostul, transmise atunci, la instalarea în funcție, de către reprezentanții prefectului (la acea vreme, Gheorghe Hură și Constantin Temneanu), continuând activitatea cu mentori de excepție de la Consiliul Județean Bacău: Ion Ciobotici, dl Bunescu, dl Jămneală, pe domeniile juridic și administrativ, și Silvestru Budău, pe domeniul stării civile. Mă bucur acum de experiența a trei decenii de activitate profesională neîntreruptă, exercitată cu responsabilitatea punerii în practică a ideii de dreptate, cu măsură și toleranță, alături de respectul pentru cetățenii comunei, principii adoptate de actualul primar, Sorin Roșu, de un colectiv al consiliului local și al aparatului de specialitate al primarului bine structurat și organizat, potrivit cu nevoile și voința comunității, cărora le mulțumesc și de care sunt mândră.
Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Parincea își cinstește ocrotitorii
În fiecare an, ziua de 21 mai aduce o profundă bucurie și căldură sufletească în inimile credincioșilor din Parincea. Este momentul în care ne cinstim ocrotitorii: Sfinții Mari Împărați Constantin și mama sa, Elena, moment ce ne face să medităm, totodată, la istoria vie a sfântului nostru locaș. Ridicată cu trudă pe parcursul a 16 ani și finalizată în anul 1869, biserica îl are ca ctitor principal pe Anastie Ioan, proprietarul de la acea vreme al moșiei Parincea. Slujba de sfințire de atunci a fost oficiată de un ales sobor de preoți, în frunte cu Înaltpreasfințitul Mitropolit al Moldovei, Calinic Miclescu. Trecerea timpului a cerut jertfă și măsuri pentru protejarea acestui monument de credință. După reparațiile succesive din anii 1940, 1952 și 1963, o intervenție majoră a avut loc în anul 1988, sub pastorația Părintelui Gheorghe Tătaru. Pentru salvarea structurii de rezistență, s-au realizat lucrări complexe: Dublarea fundației de temelie și ridicarea a 16 stâlpi de susținere; turnarea unor centuri de siguranță deasupra ferestrelor și la streșină și înlocuirea integrală a celor două turle, respectându-se cu strictețe stilul bizantin.
Acest amplu efort de restaurare a fost încununat în ziua de 2 noiembrie 1997, când a avut loc resfințirea bisericii de către Preasfințitul Eftimie al Romanului, alături de un impresionant sobor de preoți slujitori. Păstrăm aceste însemnări cu sfințenie, ca pe o mărturie de credință și demnitate care ne face cinste peste generații. Bunul Dumnezeu să le răsplătească din ceruri osteneala tuturor celor care au ctitorit, sprijinit și înfrumusețat această biserică. Amin!
Preot Paroh Vasile Bujor
