În urmă cu 24 de ani, înainte de a trece în eternitate, poetul și dramaturgul Ion Ghelu Destelnica îi dedica soției sale ultima poezie. Astăzi, metafora capătă o emoționantă realitate: pe scenele din ceruri, cei doi artiști joacă din nou împreună.
Uniunea Teatrală din România (UNITER) anunță cu profund regret trecerea în eternitate a actriței Silvia Teodora Ghelu (25 ianuarie 1940 – 18 decembrie 2025), una dintre figurile emblematice ale Teatrului de Animație din Bacău.
Silvia Teodora Ghelu a slujit scena cu o rigoare exemplară, cu sensibilitate și un devotament rar întâlnit.
De-a lungul carierei sale, a colaborat îndelung cu regizorul Petru Valter, contribuind decisiv la definirea stilului și prestigiului teatrului de animație băcăuan.
Jocul său, discret și profund, a format generații de spectatori și a dat viață unor personaje memorabile, în care emoția era întotdeauna dublată de precizie artistică.
Soție a maestrului Ion Ghelu Destelnica și mamă a actorului Radu Bogdan Ghelu, Silvia Teodora Ghelu a aparținut unei familii cu adânci rădăcini în teatrul românesc, pentru care scena nu a fost doar o profesie, ci un mod de a fi.
Viața și cariera sa se confundă cu o vocație asumată până la capăt, trăită în tăcere, muncă și credință în artă.
Înmormântarea va avea loc duminică, 21 decembrie, la ora 11.00, la Cimitirul Sărata I din Bacău.
Scena românească pierde o actriță, dar câștigă o amintire vie, care va continua să lumineze dincolo de cortină.
„Doina nu mai suie
păsări şi octave;
mi-au bătut în cuie
aripe bolnave.
Zeii mei flămînzi
mă pîndesc de-aproape;
poţi să mă ascunzi,
dragoste, sub pleoape?
Fug… prin moartea mea
ultimele ciute.
Un cerb alb îţi bea
lacrimile mute.”
