Este unul dintre versurile cântecului lui Adrian Olaru, rapsodul popular de pe Valea Muntelui – zona Comănești–Asău –, cel care s-a dedicat cântecului tradițional autentic într-un alt mod decât este rețeta clasică.
„Cânt cu plăcere, o fac din toată inima și cred cu sinceritate că nu este niciodată prea târziu să ne urmăm destinul și să schimbăm ceva din tot ce facem în fiecare zi. Dacă nu schimbăm, nu reușim să creștem și să ne dezvoltăm.”
Sunt principiile după care mă ghidez și-mi urmez calea, principii după care m-am ghidat și pe DRUMUL CÂNTECULUI. Am pornit pe acest drum destul de târziu, fără așteptări, dar suficient de devreme încât să reușesc să-mi realizez idealul.
Povestea a început în anul 2018, când, invitat fiind să mă alătur unui grup folcloric local de pe Valea Muntelui, am răspuns invitației cu neîncredere la început, dar pe parcurs m-am lăsat cuprins de pasiune. Era o pasiune mai veche, pe care o purtam cu mine încă din școala generală și pe care o rătăcisem în odăile sufletului, iar acum o scuturam de praful timpului și o scoteam din nou la lumină.
Elev fiind, atras de scenă și de lumea artistică, participam la toate evenimentele organizate atunci de școală. Vorbesc de anii ’80: cor, dansuri, teatru, prezentări de spectacole, având alături oameni extrem de pasionați, cu vocație de dascăli adevărați.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe prof. Chelaru Mihail, prof. Miron Vasile, prof. Mănăilă Nicolae.
Dar și dascăli cu care și astăzi țin legătura, cu mare respect și prețuire: doamna învățătoare – pe atunci – profesor Tomescu Iuliana, doamna profesor Balaș Monica, oameni speciali care au reușit să transforme generații în mari iubitori de patrie și tradiție.
Copil fiind, nu am considerat atunci că mi-aș putea urma pasiunea și aș putea deveni ceea ce destinul îmi sugera să devin. Pot spune, chiar cu mâna pe inimă, că în cazul meu muzica este cea care nu m-a abandonat niciodată și, atunci când a apărut oportunitatea, m-a tras înapoi pe drumul artistic.
În anul 2018, la îndemnul bunului meu prieten, domnul profesor și interpret Vasile Olaru, am reușit să ajung la Chișinău și să imprim, la studioul ION CONDREA, primul meu cântec – „Trompețaș din Comănești” – împreună cu renumita orchestră Busuioc Moldovenesc, îndrumat fiind de regretatul maestru Mihai Amihălăchioaie și răposata textieră Mariana Honceru.
O echipă de excepție, pe care am fost extrem de norocos să o cunosc și care a făcut o mare diferență în privința repertoriului meu autentic.
A fost o experiență inedită, cu multe emoții, dar care a lăsat amprente importante în sufletul meu. Era începutul unei colaborări fructuoase, pentru că au urmat mai multe colaborări după aceea.
Trebuie să amintesc aici și contribuția băcăuanului nostru, domnul George Maciuc, care, de asemenea, mi-a acordat credit la vremea respectivă și mi-a oferit mai multe linii melodice extrem de valoroase. Erau primii oameni pe care DRUMUL CÂNTECULUI mi-i scotea în cale.
În anul 2019, la invitația doamnei Camelia Roșu, un mare iubitor de folclor și tradiții, am participat la Festivalul „Miorița”, organizat de dumneaei la sala „Radu Beligan” din Bacău, unde cântecul și prezența mea au stârnit ropote de aplauze.
A fost ocazia cu care am simțit dragostea publicului și emoția spectacolului de calitate. Mereu am spus că, în viață, nu este niciodată nimic întâmplător, pentru că aici m-a observat îndrăgita interpretă de muzică populară, doamna profesoară Maria Șalaru, care atunci m-a sfătuit să dau o probă de voce la Școala Populară de Arte și Meserii din Bacău. I-am urmat sfatul și, din anul acela, am fost admis la clasa de canto popular, clasa doamnei Maria Șalaru.
Nu realizam atunci că eram la o altă cotitură importantă pe DRUMUL CÂNTECULUI.
Doamna Maria Șalaru este dascălul care, cu multă răbdare, chibzuință și pricepere, mi-a șlefuit vocea, m-a încurajat să am încredere în talentul și munca mea și să-mi urmez mai departe vocația.
Au urmat trei ani de studiu intens împreună cu o mare artistă, care nu numai că mi-a dăruit secretul cântecului adevărat, dar m-a transformat dintr-un cântăreț într-un rapsod autentic. Mi-a insuflat dragostea pentru autenticitate, tradiție și lumea artistică.
Am început să particip, alături de doamna Maria Șalaru, la emisiuni importante, cu audiență bună, unde m-am simțit protejat și permanent încurajat de un asemenea artist de talia domniei sale – fapt pentru care îi voi rămâne toată viața recunoscător.
Din momentul acela au început să curgă colaborările cu producători importanți, colaborări care au contribuit enorm la dezvoltarea mea ca slujitor al scenei.
Mereu am susținut că DRUMUL CÂNTECULUI mi-a scos în cale oameni valoroși, precum domnul Ioan Chirilă, domnul Constantin Bahrin, domnul Marius Zgâianu, doamna Brândușa Covalciuc Ciobanu, doamna Claudia Martinica – artiști valoroși care mi-au acordat șansa de a fi alături de dumnealor, de a „fura meserie” și de a învăța de la cei mai buni.
În prezent, am reușit să-mi încheg propriul repertoriu, format din 18 cântece valoroase, lucrate cu orchestre mari precum Busuiocul Moldovenesc și maestrul Mihai Amihălăchioaie, Orchestra „Barbu Lăutaru” de la Bălți și maestrul Mihai Verhovetchi, Orchestra „Rapsozii Moldovei” și maestrul Vitalie Dorin, dar și cu talentatul nostru maestru din Bucovina, Răzvan Mitoceanu, și textierul Mihai Pascar.
Toți acești oameni deosebiți reprezintă pentru mine o mare binecuvântare și le port un deosebit respect!
Trebuie să recunosc că Dumnezeu a avut mereu grijă de mine. În copilărie mi-a oferit o familie iubitoare, iar mai târziu, la maturitate, mi-a îngăduit să-mi formez și eu propria-mi familie alături de soția mea iubitoare și înțeleaptă, care mi-a înțeles imediat pasiunea și m-a susținut în toate proiectele mele muzicale.
Împreună suntem o echipă sudată, atât în domeniul farmaceutic, în care ne desfășurăm amândoi activitatea de zi cu zi, cât și acasă, unde avem grijă de trei suflete tinere ce se pregătesc să devină oameni de bază în această lume.
Revenind la viața artistică, vreau să menționez faptul că, din anul 2020, la Comănești, coordonez activitatea Ansamblului Folcloric Local „Tezaur Comăneștean”, grup format numai din oameni ai locului, pasionați de folclor și tradiții. Participăm împreună la evenimente locale și emisiuni de specialitate, unde promovăm cântecul, dansul și portul din zona Comănești–Asău, o zonă extrem de bogată din punct de vedere etno-folcloric. Este o mare onoare, dar și o mare responsabilitate.
Încercăm, împreună cu autoritățile locale – Primăria Comănești, domnul primar Viorel Miron – să promovăm tradițiile locului, cântecele autentice locale, dansurile specifice zonei și, mai ales, să convingem generația tânără să îmbrățișeze tradiția și să o transmită mai departe.
Nu știu ce-mi va mai oferi acest drum în viitor, dar mă bucur de tot ce am realizat. Am încredere că Dumnezeu îmi va fi mereu călăuză pe această cărare atât de fascinantă, dar și anevoioasă uneori.
Încerc să nu mă plâng de nimic; nu am dezamăgiri, pentru că nici așteptări nu am de la absolut nimeni.
Am așteptări numai de la mine, așa cum am făcut până în prezent în toate proiectele mele – exact așa cum am învățat de la toți cei pe care i-am menționat anterior, care, între timp, mi-au devenit mentori.
Cred cu tărie că omul, cât trăiește, învață! Am studiat toată viața mea și nu mă opresc nici acum.
După absolvirea cursului de canto popular, la sugestia doamnei Maria Șalaru, am continuat să studiez în cadrul aceleiași instituții, de data aceasta la clasa de pian, împreună cu maestrul Remus Lungu, un alt mare profesionist cu care DRUMUL CÂNTECULUI m-a întâlnit.
Studiez acest instrument care m-a fascinat din prima clipă.
Pe lângă faptul că învăț multă teorie muzicală, mă ajută foarte mult să descopăr o altă latură a mea, una despre care nu știam că o am: perseverența și dorința de a deveni mereu mai bun în tot ce fac.
În încheiere, aș vrea să subliniez faptul că muzica – și viața, în general – m-au învățat că nimic din tot ce experimentăm pe acest pământ nu este întâmplător și, mai devreme sau mai târziu, ne va folosi să devenim compleți și să lăsăm în urma noastră mărturii grăitoare – mărturii și sprijin pentru cei ce vor urma, ca să se poată dezvolta frumos, la rândul lor.
