În Evanghelia Duminicii a XXI-a din Timpul de peste An (Lc 13,22-30) întâlnim o întrebare provocatoare, pe care un om din mulțime i-o adresează lui Isus: „Doamne, sunt puțini cei mântuiți?” O întrebare care ar trebui să ne preocupe pe toți.
Isus nu dă un răspuns direct la această întrebare. El îndreaptă atenţia de la „câţi” la „cum” se mântuiesc. Acest mod de a răspunde al lui Isus reflectă atitudinea unui Învăţător care vrea să-şi instruiască ucenicii, ca să treacă de la nivelul curiozităţii la acela al înţelepciunii, de la problemele mărunte la cele adevărate, care privesc mântuirea sufletului.
Isus vrea să ne învețe cum putem intra în Împărăția lui Dumnezeu. Și folosește trei imagini.
Prima parte a răspunsului lui Isus se referă la ceea ce trebuie făcut pentru a fi admis în adunarea finală a celor mântuiți: „Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă”.
Cel care i-a adresat întrebarea a recunoscut că mântuirea este în primul rând lucrarea lui Dumnezeu. El vorbește de „cei mântuiți”, pentru că nu ne mântuim singuri, ci mântuirea este darul lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, este nevoie de o pregătire serioasă pentru a putea primi darul mântuirii. Isus ne spune: „Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă”. Acest verb, „străduiți-vă”, este folosit în limba greacă pentru a descrie antrenamentul atletic. După cum un atlet trebuie exerseze zilnic pentru a putea ajunge la performanță, tot la fel și în viața spirituală avem nevoie de un antrenament constant pentru a progresa.
A doua imagine este poarta strâmtă prin care trebuie să trecem pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Poarta este strâmtă pentru că îl indică pe Cristos. Singurul drum care conduce la inima lui Dumnezeu, la viața adevărată, este Cristos. Poarta este strâmtă, iar trecerea are loc prin Cristos, adică trăind asemenea lui.
A treia imagine: în fața porții este o mare mulțime care nu reușește să intre. Dumnezeu i-a chemat pe toți să intre gratuit în sala ospățului. Dar la un moment dat poarta se închide. Și unii rămân pe dinafară.
Dacă nu învățăm să ne deschidem inima față de nevoile aproapelui, riscăm să auzim cuvintele lui Isus: „Nu vă cunosc, nu știu cine sunteți”.
Să trăim această viață lucrând pentru mântuirea noastră și pentru slava lui Dumnezeu, ca să putem intra și noi într-o zi pe poarta cea strâmtă ce duce la viața veșnică.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
