Ion Iliescu, fost președinte al României și una dintre cele mai influente și controversate figuri politice din istoria postdecembristă, a murit astăzi, la vârsta de 95 de ani. Decesul său marchează finalul unei epoci care a început în decembrie 1989, odată cu prăbușirea regimului Ceaușescu și începutul tranziției democratice.
Născut la 3 martie 1930, în Oltenița, Ion Iliescu a urmat studii de inginerie în Uniunea Sovietică, la Institutul Energetic din Moscova. Revenit în România, a urcat rapid în ierarhia Partidului Comunist, devenind, în anii ’60 și ’70, un apropiat al lui Nicolae Ceaușescu.
De la marginalizare la revoluție
În anii ’80, Iliescu a fost treptat marginalizat de Ceaușescu, fiind considerat prea reformist. Cu toate acestea, decembrie 1989 i-a adus o revenire spectaculoasă: a apărut în fruntea Frontului Salvării Naționale și a preluat conducerea țării după execuția soților Ceaușescu. Pe 26 decembrie 1989, Ion Iliescu devenea președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, autoritatea supremă a statului în perioada de tranziție.
Trei mandate prezidențiale și o amprentă politică de neșters
Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale din 1990 cu peste 85% din voturi, un scor uriaș care reflecta sprijinul popular de la acel moment. A fost reales în 1992 și, după o pauză de patru ani, a revenit la Cotroceni pentru al treilea mandat între 2000 și 2004. În timpul președinției sale, România a făcut pași importanți către economia de piață și aderarea la structurile euro-atlantice, culminând cu intrarea în NATO în 2004.
A fondat Partidul Social Democrat (PSD), formațiune care avea să domine scena politică românească pentru decenii. Chiar și după retragerea din funcții, Iliescu a rămas președinte de onoare al PSD și o voce influentă în interiorul partidului.
Controversele care l-au urmărit până la final
Imaginea lui Ion Iliescu a fost mereu ambivalentă. Deși pentru unii a fost salvatorul României post-comuniste, pentru alții a fost simbolul unei tranziții greoaie și marcată de violență. În anii ’90, a fost acuzat că a încurajat mineriadele, reprimarea violentă a protestelor și perpetuarea unor structuri de putere comuniste sub o altă formă.
Retras din viața publică după 2010, Iliescu a trăit discret în București. În ciuda vârstei înaintate și a problemelor de sănătate, a rămas lucid și conectat la realitatea politică, exprimându-se uneori prin comunicate sau mesaje publice.
Astăzi, dispariția lui Ion Iliescu închide un capitol esențial din istoria României. A fost un personaj central al Revoluției, arhitect al tranziției democratice, dar și o figură controversată, marcată de umbrele începuturilor tulburi ale democrației.
Ion Iliescu a murit, dar istoria pe care a scris-o rămâne vie – complexă, disputată, imposibil de ignorat.
