Ne-am făcut un obicei ca noi pelerinii de pretutindeni, pe 25 iulie, în fiecare an, să-l sărbătorim cum putem, oriunde ne aflăm, pe Iacob cel Mare, sau cum îi spun spaniolii Santiago Apostol. El este protectorul nostru, cel care ne veghează și ne ocrotește pașii, atunci când suntem obosiți, înfometați, însetați, dar hotărâți să mergem înainte pentru întâlnirea cu el, la Santiago de Compostela. Sfârșitul lunii iulie pentru mine, înseamnă adăugarea încă unei veri, la buchetul de anotimpuri pe care le-am adunat până acum.
Ca un făcut, de obicei, aceste zile le petrec pe avioane, pe trenuri, mașini, în dorința pe care o am de a cunoaște noi orizonturi pe diferite meridiane ale Pământului.
Anul acesta, cu toate că tentația de a merge la Câmpulung Muscel, pentru a mă întâlni cu prietenii mei caminarzi era foarte mare, am hotărât să mă alătur comunității din Com. Cleja, ca un gest de apreciere pentru faptul că împreună cu ei, am reușit să aducem din Spania, in acest locșor, prima statuie din țară a Sf. Apostol Iacob.
Am vrut să le fiu alături la prima aniversare a Sf. Apostol, de când a fost adusă statuia și să încercăm în felul acesta să dăm un statut de permanentizare și de a creea o tradiție. Am asistat la o slujbă de cinstire, la Biserica Sf. Francisc din Cleja, ținută de părintele Valentin, parohul bisericii.
În biserică, se aflau o mulțime de copii și tineri, veniți în număr destul de mare pentru a asista la slujbă. Majoritatea dintre ei, cântau atât de frumos si spuneau rugăciuni pe care se vedea că le stăpânesc. Cu câteva momente mai devreme, am interacționat cu acești copii care jucau fotbal în jurul bisericii. Când a început slujba, au lăsat mingea și au intrat în biserică, așa cum erau imbrăcați, încălțați, cu rucsăcelele în spate.
Momentul care m-a bucurat cel mai tare a fost atunci când părintele Valentin, înainte de a-și începe spich ul despre importanta zilei și a slujbei la care asistăm, i-a întrebat pe copii dacă știu ce sărbătorim și de ce este el îmbrăcat în roșu. Un copil a răspuns că este ziua în care-l sărbătorim pe Sf. Iacob. La întrebarea părintelui de unde știe acest lucru, copilul a răspuns că a văzut în calendar.
A fost pentru mine un răspuns fascinant. Câți copii se mai uită în zilele noastre pe un calendar, când au la dispoziție Facebook ul, Whats App ul, etc. ?
Am asistat la o slujbă frumoasă la care și-au adus contribuția toți cei aflați în biserică, iar oamenii simpli, știu să-și exprime sentimentele atât de sincer, prin cântări, prin rugăciuni, printr-o strângere de mână. Simțeam că dragostea Sf. Apostol Iacob, plutește deasupra noastră, într-o atmosferă spirituală.
Mă uit în stânga mea și-l văd pe prietenul meu Petrică Iștoc, cel care a sponsorizat aducerea statuii, mulțumit și la rândul meu, sunt bucuros, fiindcă am reușit împreună să facem un lucru bun pentru comunitatea din Cleja și nu numai. Mă bucur mai ales, pentru bucuria lui, fiindcă îi înțeleg trăirile interioare, Petrică suferind de o boală ce-l împiedică să pornească la drum pentru a-l întâlni pe Sf. Apostol, la Santiago.
După terminarea slujbei, ne adunăm în fața bisericii și pornim cu mic cu mare, intr-un șir destul de heterogen, care cum poate, pe jos, cu bicicletele, ba chiar am văzut o doamnă îmtr-un cărucior de handicapat. Procesiunea care are în frunte pe părintele Valentin, Petrică Iștoc și copilașii îmbrăcați în straie preoțești se îndreaptă către Statuia Sf. Iacob, aflată în centrul comunei.
Odată ajunși aici, are loc o slujbă de cinstire a statuii, împodobită cu florile pe care le-au adus „Pelerinii speranței”.
Părintele Valentin, amintește celor prezenți de trecerea noastră recentă prin comună, pe traseul Camino de Romania.
Spun și eu câteva cuvinte de mulțumire la adresa tuturor celor prezenți și care au reușit să creeze o atmosferă de sărbătoare spirituală. Îmi manifest speranța că această procesiune va deveni tradițională pe aceste meleaguri și că vom încerca să o facem mai frumoasă de la un an la altul.
