Bacăul a fost recent scena unui eveniment neobișnuit, care a pus în lumină atât relația orașului cu fauna sălbatică, cât și percepțiile locuitorilor asupra acesteia. Totul a început cu o apariție-surpriză: o vulpe rănită pe strada Vasile Alecsandri, observată de cetățeni îngrijorați.
Dinu Păncescu, administratorul Serviciului de Gestionare a Câinilor fără Stăpân al Primăriei Bacău, a relatat cu umor și ironie acest episod, evidențiind confuzia frecventă a băcăuanilor în legătură cu atribuțiile instituției pe care o conduce.
„Unii cetățeni cred că ne ocupăm de tot ce mișcă – bursuci, urși sau pescăruși. Realitatea este că legislația ne permite să intervenim doar în cazul câinilor fără stăpân. Nu avem echipamentele necesare pentru capturarea altor animale sălbatice, dar încercăm să oferim sprijin acolo unde putem,” a explicat Păncescu.
Îngrijorare și exagerări
Primul apel primit de Serviciu a venit de la un cetățean binevoitor, care a semnalat prezența vulpii. Omul, îngrijorat pentru siguranța animalului hăituit de un grup de copii, a insistat asupra riscului ca vulpea să se apere. Însoțindu-și relatarea cu fotografii, acesta a reușit să atragă atenția asupra situației.
În paralel, un alt apel a prezentat aceeași vulpe ca fiind o amenințare iminentă pentru copii, solicitând intervenția urgentă și formulând reproșuri vehemente. „Dacă sărea să-i muște?! Tonul autoritar și amenințările că vom fi trași la răspundere sunt ceva obișnuit pentru noi,” a povestit Păncescu.
Finalul misiunii
Echipa Serviciului a ajuns la fața locului, deși intervenția nu era parte din obligațiile lor. Acolo, un agent de pază a relatat că vulpea, speriată, părăsise zona canalului și se refugiase într-un spațiu cu vegetație.
„Dacă acest episod se petrecea la Londra, unde vulpile trăiesc prin curțile oamenilor și se hrănesc din tomberoane, probabil că nu s-ar fi agitat nimeni. Dar în Bacău, o vulpe e văzută ca o anomalie,” a adăugat Păncescu, oferind o notă de umor situației.
Vulpea, indicator al sănătății mediului
Departe de a fi o problemă, prezența vulpii ar putea fi văzută ca un semn pozitiv, potrivit lui Păncescu. „Faptul că orașul îi oferă un mediu natural adecvat, cu vegetație și hrană, e o dovadă că Bacăul e încă prietenos cu natura. Dacă ar fi fost prea multă poluare, cumătra vulpe ar fi plecat demult.”
Astfel, acest episod inedit reflectă nu doar diversitatea vieții sălbatice din Bacău, ci și provocările gestionării relației dintre natură și urban. Vulpea poate fi, până la urmă, un simbol al echilibrului dintre cele două lumi – chiar dacă acest echilibru vine cu apeluri neobișnuite la Serviciul de Gestionare a Câinilor.
