Prima lectură ne vorbeşte despre profetul ales şi chemat de Iahve care, trăind din cuvântul şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, era sfânt şi apăra sfinţenia operelor divine, prevestind prin cuvânt şi prin faptele bune sfinţenia viitoare în care va apărea Mesia şi se va impune ca profetul prin excelenţă.
Lectura a II-a ne vorbeşte despre sublimitatea fecioriei. Fecioara, ca şi profetul, se luptă pentru aceeaşi cauză: să sfinţească în sine şi în alţii lucrările minunate ale Creatorului. Ea, trăind din cuvântul şi pentru cuvântul Domnului, este sfântă şi prin sfinţenia vieţii prevesteşte venirea a doua a lui Mesia şi starea definitivă a acelora care îl vor însoţi pentru vecie, fiind ca îngerii lui Dumnezeu (cf.Mt 22,30).
Textul evanghelic al acestei duminici se află într-o firească continuitate cu cel de duminica trecută. Dacă atunci Isus Cristos vestea şi actualiza prin persoana sa prezenţa Împărăţiei lui Dumnezeu în lume, acum, prin gestul eliberării unui posedat de diavolul care îl înrobea, El începe să pună în aplicare programul său mesianic. Acest program presupune îndepărtarea oricărei realităţi înrobitoare (demoniace) şi instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Semnificativ, pentru episodul nostru, este faptul că exorcismul înfăptuit de Isus Cristos este precedat de învăţătura pe care El o dă în sinagogă. Atât învăţătura cât şi exorcismul sunt percepute de cei de faţă ca fiind înfăptuite cu autoritate. Prin urmare, însăşi evanghelia predicată de Isus comportă în sine o forţă eliberatoare câtă vreme este asumată şi trăită. Şi mai semnificativ este faptul că evenimentul relatat are loc în zi de sâmbătă. Semnificaţia profundă acestei zile în care Dumnezeu şi-a încheiat creaţiaşi s-a odihnit, constă în aceea că, odată cu instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a eliberării de orice înrobire demoniacă, Isus Cristos oferă tuturor membrilor Împărăţiei Sale acea odihnă şi pace de care au nevoie.
Isus a voit să apară înaintea ochilor noştri pe acest pământ în toată strălucirea sfinţeniei sale, nu pentru a ne descuraja, ci pentru ca noi să avem posibilitatea să privim în el, ca într-o oglindă, toate păcatele noastre pe care le-a luat asupra sa.În Isus ne recăpătăm nevinovăţia, haina albă care ne va da dreptul de a intra la ospăţul de nuntă al Mielului (cf. In 1,29.36; 1Pt 1,19).
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
