Un alt fotbalist emblematic al Bacăului ne-a părăsit înainte de vreme: Florin Lunca. A făcut-o chinuit de o boală incurabilă, care, în ultimul an și jumătate, îi împuținase trupul și mersul sigur de fost fundaș central, călit în dueluri aprige cu atacanți precum Dudu Georgescu, Dumitrache, Pițurcă sau Cămătaru.
E adevărat că Florin Lunca a murit duminică, 14 iunie 2020, la 66 de ani pe care-i împlinise pe 19 aprilie, dar la fel de drept este că el a început să se stingă încă de acum cinci ani, când și-a condus pe ultimul drum soția, handbalista-nepereche din anii 70-80 a Științei Bacău și a Valenciei din anii 90, Laurica Lunca.
„Nimic nu mai poate fi la fel fără Laura”, se confesa deseori Florin. „Într-adevăr, dispariția Laurei l-a răvășit cumplit pe Florin. Anul trecut, el a revenit din Spania pe 21 iunie, având doar 63 de kilograme. «M-am întors ca să mor acasă. E tot ceea ce-mi mai doresc», ne-a spus.
Noi, apropiații săi, am făcut tot posibiliul pentru a-l ajuta să câștige, măcar în parte, această luptă cu boala, dar, după luni de tratament și intervenții chirurgicale, a refuzat să mai lupte. A apreciat sprijinul celor din jur, însă dorința sa a fost să se stingă cu discreție, în singurătate.
Pierdem un prieten foarte drag, în timp ce Bacăul pierde un simbol”, au mărturisit, pentru Deșteptarea, soții Gabriela și Dan Manea. Făcând parte din prima generație de absolvenți ai Liceului de Fotbal din Bacău, Florin Lunca a pășit în sportul-rege cu dreptul, încununându-se, în vara lui 1973, campion mondial școlar la Lille, în Franța.
Promovat în prima echipă a Sport Clubului Bacău, Lunca a fost, vreme de aproape un deceniu, unul dintre stâlpii defensivei băcăuane. Cariera sa a fost frântă la 28 de ani, o dată cu o dublă fractură de tibie și peroneu suferită în toamna lui 1982, la un joc pe care SC Bacău l-a pierdut acasă, cu 3-1, în fața celor de la FC Olt.
„Florin Lunca a fost un adevărat model din punct de vedere fotbalistic și uman. A suferit mult după pierderea soției, iar în ultima vreme, din cauza bolii, devenise de nerecunoscut. Pentru mine, Florin va rămâne mereu bunul meu prieten «Vordăr» ”, este mărturia fostului său coleg de echipă, Gioni Andrieș.
„Vordăr” își datora porecla recitării, într-un mod fără cusur, a poeziei „Pruțul și ghioala” scrisă în limba spargă de Nina Cassian: „Pe câmpul ce ițea de brusturează/ A cțipitat un pruț/ Ce-i drept, cam brunga brangă/ Dar zumbrăreaua ghioala încă trează…”.
Florin Lunca lasă în urmă o mamă de 92 de ani, o mare de regrete și amintirea unui fotbalist tenace, care, chiar și azi, la decenii bune de la retragerea sa din activitate, rămâne titular incontestabil într-o linie de apărători pe care noi, copiii de altădată, o știam pe de rost, așa cum știa „Vordăr” poezia „Pruțul și Ghioala”: „AndrieșCatargiuLuncaElisei….”.
Drum bun, „Vordăr” și Dumnezeu să te aibă în pace! Trupul neînsuflețit al lui Florin Lunca va fi depus luni seara, la Cimitirul „Înălțarea Domnului”, înmormântarea urmând să aibă loc marți, 16 iunie, în jurul prânzului.
