Interviu… blitz cu Oana Badea, secretar de stat în Ministerul Educatiei
– Nu ma adresez ministrului Oana Badea, nici profesorului sau învatatorului Oana Badea, ci adolescentei Oana, cea de pe bancile liceului pedagogic, adolescentei Oana vrajita de vise frumoase, care nu stie înca nimic din arta ocolirii raspunsurilor. Ce-ai schimba tu, daca ai putea, în actuala Lege a Educatiei Nationale?
– Oana, cea din vremea liceului pedagogic, nu si-ar mai dori ierarhii stabilite prin note. Oana crede ca o ierarhie mai sanatoasa pentru noi toti, copii, profesori si parinti deopotriva, poate fi construita prin abordarea sistemului american de evaluare pe tot parcursul scolaritatii. Adevarate trepte valorice, care sa devina repere comportamentale apoi, în viata de adult, greu de rasturnat.
– Karl Popper zice: „A îmbunatati scoala înseamna a scapa de profesori nefericiti". Ma adresez tot grozavei adolescente Oana… Cum crezi tu, Oana, ca am putea scapa de profesori nefericiti?
– Fericirea unui profesor sta în menirea sa. Un profesor fericit este acela care îsi gaseste împlinirea, în activitatea de zi cu zi, prin pasii mici, dar siguri, pe care îi construieste alaturi de învataceii lui. Dascalul mai are însa o latura, pe langa cea a persoanei pe care o regasesti, ora de ora, „cu pixul rosu în mana”. Cea a omului care are propriile hobby-uri si pe care le poate translata, foarte usor, în sala de clasa, daca i se permite. Asta presupune timp si recunoastere. Un dascal fericit poate fi acela care, pe langa formule matematice, denumiri geografice sau ani istorici, dezvolta, alaturi de elevii sai, visul eternului copil din fiecare. Visul se apropie, mai degraba, de modelarea unei personalitati în devenire. Fericirea oricarui profesor se regaseste în rezultatele scolare ale elevului sau, tot asa cum o putem gasi în modelul de viata imprimat acestuia. Nu cred ca este leac pentru cel care nu si-a ales aceasta meserie din vocatie. Întoarsa parca în timp, sunt un adolescent aproape fericit. Azi, fiul meu are parte la scoala de o suma de bucurii. E drept, o suma mare. Totusi, sunt bucurii.
Ion Fercu
